Asha: O altfel de poveste

Epilog

                 35. Oprește-mi suferința

            "Imagine me and you, I do
           I think about you day and night, it's only right
         To think about the girl you love and hold her tight
         So happy together

        If I should call you up, invest a dime
       And you say you belong to me and ease my mind
      Imagine how the world could be, so very fine
      So happy together

       I can't see me lovin' nobody but you
      For all my life
     When you're with me, baby the. skies'll be blue
     For all my life

     Me and you and you and me
     No matter how they toss the dice, it had to be
    The only one for me is you, and you for me
    So happy together''

           Îmi ridic privirea până ce ochii mei se întâlnesc cu ai săi. Albastrul acela pătrunzător parcă mă îngheață. Aleg să nu mă mișc, să nu mă apropii, mai ales după toate cele întâmplate mai devreme. Sunt prea rușinată să îi mai spun ceva. Face un pas spre mine, însă nu pot lăsa asta să se întâmple. Țin prea mult la el ca să îl mai păstrez în toată chestia asta.

          — Asha...

           Mă ridic de pe leagănul de lemn și îi mai arunc o ultimă privire după care îi spun rece:

         — Nu, Elijah, ajunge. Nu mă mai căuta.

           Aleg să o iau la fugă înapoi spre casă. Nu vreau să fiu din nou în acel loc, însă nu pot sta nici pe stradă, unde e el. Știu că măcar acolo nu va mai îndrăzni să mă caute.

         — Nu, te rog, nu!

           Vocea sa mă face să dau drumul lacrimilor amare și fierbinți. Câte lucruri m-a învățat omul acesta... mi-a făcut atâta bine, însă după umilința de care a avut parte doar din cauza mea, trebuie să fug cât mai departe de el. Știu că oricât am vrea, nu ne va fi permis să fim împreună. De ce a trebuit să fie așa? Știu că el nu mi-ar face rău, ba din contră...

           Odată ce ajung în casă, trântesc ușa cu putere după mine și urc în camera mea. Ignor strigătele mamei și orice alte lucruri și îmi afund capul adânc în pernă pentru a putea plânge fără ca cineva să mă audă. Cu ce viteză pot curge aceste lacrimi, aproape că nu îmi vine să cred, iar pentru prima dată, simt cu adevărat o durere apăsătoare în piept, simt cum inima mi-a fost sfâșiată și strivită într-un milion de bucățele.

           Nici nu știu cum, însă am reușit într-un final să adorm printre lacrimi.

           Sunt trezită de alarmă fără ca măcar să îmi amintesc când am setat-o așa că tresar din pat ca arsă și mă poticnesc în fața oglinzii. Arăt oribil. Cearcănele de sub ochi sunt aproape negre, iar părul îmi e ciufulit ca de după o frizură nereușită. Dumnezeule, vreau doar să stau în pat. Norocul meu că e sâmbătă.