10

9.9K 693 122
                                    

       10

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

       10. Oh, Elijah...

      Ne uităm unul la celălat de mai bine de două minute. De ce nu spune nimeni nimic?
      Mă răsucesc până ce ajung de partea lui Lucas și continui să mă uit la Elijah.

   — Ăăă, ne mai vedem Asha, spune enervantul după care pleacă.

  — Ciudat tip, adaugă Lucas imediat de cum Elijah dispare.

  —  Mie îmi spui?

                              ***

      Nu îmi vine să cred câte chestii am cumpărat! Nici când merg cu mama nu reușesc să iau atâtea.

      Îmi așez noua rochie în dulap alături de cele două perechi de pantaloni și adidași.

      Imediat de cum termin, mă tolănesc în pat și oftez extenuată. Acum am tot restul după-amiezii pentru mine. Îmi trag pătura din colțul patului peste picioare și când dau să o ridic mai  mult, telefonul începe să vibreze.

      1 mesaj necitit de la Necunoscut.

      Ce naiba? Deblochez ecranul și apăs pe notificarea din colțul de sus care mă trimite imediat la mesagerie.

      Ne vedem în cincisprezece minute la colțul străzii tale.

                                       《E.H》

      Cred că glumești! Tipul ăsta chiar crede că voi face așa ceva? Și până la urmă, de unde are numărul meu?
      Știu ce e de făcut! Mă voi duce ca să îi spun să mă lase în pace, perfect!
      Mă ridic din pat și fără să mai fac ceva în plus, ies pe ușă. Nu merită să mă aranjez pentru așa ceva.

      Când ajung la colțul străzii, zăresc o mașină în depărtare. Un Nissan negru cu gemuri fumurii parchează în fața mea. Geamul se coboară iar în spatele său, rânjetul tâmp al lui Elijah mă întâmpină. Măi să fie, pare mai vesel decât era la mall.
      Îmi dau ochii peste cap și mă încrunt.

    — Salutare! exclamă el și îmi zâmbește ludic ridicând din sprânceana dreaptă.

    — Elijah! Ce tot vrei? izbucnesc și mă apropii de mașină.

    — Vino cu mine! Atât îți cer!

    Cred că își bate joc de mine! De ce nu mă lasă odată în pace?

      Ezit câteva secunde după care mă încumet și intru în mașină. Interiorul e cu mult mai drăguț. Mirosul de levănțică îmi inundă nările iar muzica cântă în surdină la radio. Mă rog la Dumnezeu să nu regret că fac asta și îmi pun centura de siguranță.

Asha: O altfel de povesteWhere stories live. Discover now