„ ― Ești întotdeauna atât de enervant? îl întreb încercând să par serioasă.
― Nu chiar, ești tu mai specială și de-aia mă comport așa cu tine, spune pe același ton enervant și îmi zâmbește.
― Specială? În ce sens? insist eu.
―...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
26.Ești inteligent, Elijah
Îl urmez pe Elijah care mă ține strâns de mână. A spus că vom merge într-un loc ferit, unde putem sta fără probleme. M-am tot gândit la asta. Vreau să o fac, iar dacă tata are ceva împotrivă... este strict părerea sa. Totuși, deocamdată va rămâne secret, cât de greu poate fi? Pare simplu.
Intru în mașină și mă sprijin de spătarul scaunului. Elijah îmi zâmbește scurt și mă apucă din nou de mână.
— E totul bine?
Dau din cap afirmativ. Într-o oarecare măsură, mă simt destul de ciudat și mi-e teamă. Știu că nu ar trebui să simt asta, dar emoțiile mi se amplifică ori de câte ori sunt cu el. Încă nu m-am obișnuit cu această chestie. Am un iubit. Nu mă așteptam ca asta să se întâmple atât de repede. În doar o lună am reușit să îmi fac un iubit, unul destul atrăgător, aș zice.
— Iți va plăcea locul ăsta, îmi zâmbește.
Dacă este ca cel de data trecută, cu siguranță îmi va plăcea. Elijah e atât de spontan și sensibil. Nu are cum să fie un psihopat. Îi voi arăta tatei că se înșală, dar cum?
Privesc pe fereastră. Mașina se îndepărtează din ce în ce mai mult de liceu, viteza devine tot mai mare precum îmi devine mie curiozitatea în legătură cu acest loc misterios. Amintindu-mi de poveștile mamei - despre ea și tata - încep să îmi dau seama că nu există o diferență mare între Elijah și tata, numai că... asta este o altfel de poveste, simt asta.
— Haide, Asha. Spune ceva, mă trezește Elijah la realitate.
Tresar din scaun când mâna sa îmi atinge ușor piciorul. Încă nu m-am obișnuit cu toată șarada asta.
— Ce să spun?
Idioată.
— Ai putea începe prin ,,vai Elijah ce bărbat puternic ești, pune-mi-o chiar acum!" , spune, subțiindu-și glasul.
Idiot...
Mă strâmb, iar el începe să râdă ca un bezmetic ieșit de la ospiciu.
— Îți plac glumele mele, nu-i așa?
Îmi dau ochii peste cap.
— Nici măcar nu ești bărbat, ai șaptesprezece ani.
— Corecție, nouășpe'.
Hmm. Mi se părea mie puțin cam prea mare pentru șaptesprece ani.
— Serios? Cum de ești încă la liceu?
— N-am făcut primul an când a trebuit, așa că l-am repetat. Mulțumită?
