„ ― Ești întotdeauna atât de enervant? îl întreb încercând să par serioasă.
― Nu chiar, ești tu mai specială și de-aia mă comport așa cu tine, spune pe același ton enervant și îmi zâmbește.
― Specială? În ce sens? insist eu.
―...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
7. Asta nu trebuia să se întâmple
În timp ce merg către laboratorul de fizică, îl zăresc pe Chris îndreptându-se către mine. Excepțional! Se proptește în fața mea și zâmbește ca un idiot ce e după care mă prinde în brațe și cu mâna începe să îmi ciufulească părul.
— Ce naiba faci idiotule? încerc să mă retrag dar e prea puternic.
— Îmi iubesc sora geamănă, ce altceva pot să fac? spune pe un fals.
— Ce vrei, Chris? mă desprind în cele din urmă și îmi împreunez brațele la piept.
— Bine, uite, am auzit că ești prietenă cu Elijah și mă gândeam că poate ai putea să pui o vorbă și pentru mine ca să mă primească în gașca lui, zâmbește.
— Ce? De unde ai auzit prostia asta? Eu nu sunt prietenă cu el! mă răstesc.
— Nu asta contează!
— Ba contează! Eu nu sunt prietenă cu el, scuze, spun și trec pe lângă el.
De unde naiba a auzit prostia asta? Poate a fost mama. Cel puțin așa sper. Continui să caut sala B20 pe același drum pe care mergeam înainte să mă întrerupă idiotul de frate-miu.
Aproape că ajung la destinație când diferite țipete și urlete se aud de undeva din spate.
— Dă-i Elijah, nu fi fraier!
Ce naiba se întâmplă acolo?
Mă întorc și merg în direcția din care se aud vocile până ce ajung la capătul holului. Copii strânși într-un cerc aclamă și bat din palme ca și cum ar privi un meci de wrestling.
Îmi fac loc printre ceilalți și când ajung să văd ce se întâmplă, simt că pământul se cutremură sub mine.
Chris întins pe jos și Elijah stă deasupra sa dându-i pumni. Sângele se scurge din partea dreaptă a gurii fratelui meu și pare că abia mai suflă.
Dumnezeule! Ce mă fac? Ce mă fac?!
Încerc să țip dar nu pot să formulez ceea ce vreau să spun. Inima îmi bate cu putere în piept și simt cum mă ia amețeala.
Mă concentrez pe Chris care zace pe podea rănit și intru în „ringul" creat de ceilalți copii.
— Încetați! țip mai tare decât am facut-o vreodată și atunci totul parcă se oprește.
Elijah se întoarce către mine și mă privește de parcă ar fi văzut moartea în fața lui. Îl ignor și mă apropii încet de Chris. Îmi așez instinctiv mâna pe inima sa și când constat că încă bate, mă liniștesc. Cine știe de ce poate fi Elijah în stare? Îl ridic în șezut și îl strâng în brațe iar fără să îmi dau seama încep să plâng.
