Asha: O altfel de poveste

13

13. Misteriosul Elijah

Alergam cât de repede puteam în încercarea de a nu-i lăsa să mă prindă. Ei râdeau. Era cred că a o suta oară când se întâmplă asta și încă nu reușisem să îi stăpânesc. Venisem cu tata la școală. În fața sa toți erau nevinovați și spuneau că nu se va mai întâmpla, însă după... după a urmat un nou val de suferință.

- Asha! De ce fugi? O târfă ca tine merită să fie tratată astfel!

Țipau după mine.
Am continuat să alerg, însă nu îndeajuns de repede, căci m-au prins și din nou au început să îmi taie pielea cu acea lamă.

Ori de câte ori mă privesc în oglindă îmi amintesc de toate astea. Semnele sunt încă vizibile, ba chiar foarte proeminente. Îmi șterg lacrima ce continuă să se scurgă pe obraz și înșfac peria. Dau cu ea de câteva ori prin păr după care o așez la loc pe măsuța de machiaj.

Mă întorc și privesc către ținuta pe care am așezat-o pe scaun încă de aseară. Deși nu am încă certitudinea că acestea sunt hainele pe care vreau să le port, le trag rapid pe mine. Am decis să port negru astăzi. Jeanși negri - ca de obicei - , o bluză neagră și un hanorac negru pe deasupra. Toate vin largi pe mine, probabil din cauză că le purtam pe vremea când eram mult mai grasă, când mâncam.

Arunc o ultimă ocheadă în oglindă, îmi iau geanta, și ies pe ușă.

Mă opresc la dormitorul tatei ca să verific dacă este totul cum trebuie, înainte să plec. Știu că mama stă astăzi cu el, dar nu pot pleca fără să văd cu ochii mei că se simte bine.

- 'Neața, spun încet imediat după ce bat la ușă, iar el mă primește.

Stă în șezut cu telecomanda în mână și zâmbește imediat de cum mă vede. Nu poartă tricou, așa că pot să văd mai bine tatuajul cu numele meu de pe pieptul său.

- 'Neața, draga mea, îmi răspunde vesel.

Îi zâmbesc și eu. Pare că începe să se recupereze. Mai mult în partea de sus, căci piciorul încă îi este prins în ghipsul acela nenorocit.

- Te simți bine? îl întreb chiar dacă știu răspunsul.

- Da. Asha! Du-te la școală. Nu trebuie să stai aici să ai grijă de boșorogul de taică-tău. Recuperează anii pierduți la Andrews! mă ceartă el, iar un zâmbet ștrengar i se formează până la urechi.

Fac precum mi-a spus și ies din cameră imediat după ce îl sărut pe frunte.

Cobor scările și aproape că leșin când dau de fratele meu care mă privește mai urât ca niciodată.

- Uau! Mica trădătoare! mă întâmpină el bătând ironic din palme.

- Chris! Am ieșit cu el pentru tine! încerc să mă apăr chiar dacă nu mai spune nimic.

- Pentru mine? râde fals.

- Da! Ieșirea a fost în semn de iertare pentru ce a făcut.

- Prostii, Asha! Te fraierește!

- Cum faci și tu, spun și plec fără a mai adăuga ceva.

De ce toți au impresia că eu sunt o jucărie de care își pot bate joc? Chris a reușit deja să îmi strice ziua.

Ies pe ușă și mă îndrept direct spre liceu.
Soarele palid îmi intră direct în ochi și vântul îmi mută părul dintr-o parte în alta. Îmi apuc bretelele rucsacului și le țin strâns. Obișnuiesc să fac asta de când eram foarte mică.

Din fericire pentru mine, nu sunt foarte mulți oameni pe stradă și e liniște așa că ajung relativ repede la liceu.

Intru pe poarta cea mare unde este scris cu roșu „Avenue High Manhattan" și sunt întâmpinată de Meredith cea zâmbitoare.

- Asha! Ce mai faci? Cum se simte tatăl tău? Cum a fost întâlnirea cu Elijah? mă asaltează ea cu întrebările.

- Hei, hei, hei, ia-o mai ușor. Tata e bine și, nu a fost o „ întâlnire", încerc eu să îi explic, dar zâmbetul tâmp și enervant nu îi dispare de pe față.

Nu trebuia să îi spun despre ieșirea cu Elijah...

- Dar...

- Asha, spune o voce din spatele meu întrerupând-o pe blondă.

O privesc preț de o secundă pe Meredith care pare să fie mai mult decât uluită datorită persoanei ce stă în spatele meu.

Deși știu deja cine este mă întorc sfioasă și dau nas în nas cu un Elijah care rânjește precum un copil.

- Elijah... hei, mă bâlbâi eu.

- Bună! chițăie prietena mea, acum și mai enervantă. Eu sunt Meredith!

- Elijah, răspunde el și îi întinde mâna. Te cunosc de undeva, ești iubita lui Alex, așa-i?

- Dumnezeule! Da!

Îmi dau ochii peste cap și îmi trag o palmă zdravănă peste frunte. Poate deveni totul mai ciudat de atât?

- Meredith, te superi dacă o fur pe Asha puțin?

Deci se poate!

- Sigur că nu, și așa trebuie să mă întâlnesc cu Alex, răspunde ea.

Părerea mea chiar nu contează aici?

Elijah mă apucă de mână și mă trage după el până după clădirea liceului. Mă izbește de perete și își plasează mâinile pe lângă capul meu. Se apropie intimidant de aproape de mine și mă privește fix în ochi.

- Ce naiba? fac și încerc să mă retrag pe dedesupt.

Mă împinge la loc și continuă să tacă și să mă privească insistent.

- Asha, am să te rog ceva.

- Dar...

- Șșș, face și își pune degetul arătător pe buzele mele. Ne întâlnim după ore aici.

Dispare imediat lăsându-mă cu ochii în soare. Chestia asta chiar s-a întâmplat? De ce băieții trebuie să fie atât de enervanți și „misterioși" tot timpul?

Oftez și îl urmăresc cu privirea în timp ce se îndepărtează. Cămașa albastră îi este șifonată iar fesul său burgundiu aproape stă să-i cadă. Pare mai atractiv de la spate sau cel puțin atunci când nu mă enervează.

Ce am făcut ca să dau de asta? De ce nu mă poate lăsa odată? Asta cred că e a o mia oară când îmi pun această întrebare, dar totuși, cumva simt că dacă s-ar opri... nu mi-ar plăcea...