Anti-Sociali periculosi [O poveste Creepypasta]

Povestea!! ◇

3 August 2018. In mintea mea deja se desfasoara intreaga mea zi. Obisnuita rutina, in care stau in fata sifonuerului alegand aceleasi haine negre.Peretele plin cu notite imi tine companie. Imaginatia mea zboara intr-un loc perfect unde el chiar imi raspunde.

Cesul indica ora 14:30, ceea ce ma determina sa imi iau clasicul loc la geam. Cativa copii au tendinta de a se aseja pe bancuta amplasata in fata curtii. Locul perfect unde le pot observa comportamentul. Scot caietul si ma uit peste notitele trecute, frumos aranjate in pagina putin galbena.

Din alta perspectiva 

In fata mea cei doi buni prieteni se imbrancesc pentru locul cel bun pe bancuta. Grabesc pasul fiind sigura ca eu voi ocupa mijlocul banci, ceea ce char se intampla. Cand sunt observata deja e prea tarziu. Tom ramane in fata noastra in picioare, iar Alex se aseasja langa mine.

Imi arunc privirea spre casa din spatele nostrum. Acelasi geam, aceasi persoana care ne priveste. Sentimentul de neliniste se implanteaza in mine si incoltste rapid dand nastere multor fiori si stari de teama. Simt cum pielea mea se aseamana cu cea a unei gaini cand fata cu plete negre si ochi sticlosi isi noteaza ceva intr-un caiet.

-Am o propunere!

Zic relaxata, atragand atentia asupra mea destul de rapid. Le spun ca ar fi interesant sa o chemam si pe "observatoarea" noastra. Pe moment amandoi neaga la sincron, dar decizia le este rapid schimbata din senin.

Ma ridic relativ usor si ma indrept spre aleea de piatra care ducea spre casa care parca poarta doliu. Bat in usa destul de mare, de culoare maro inchis. Alex si Tom aseapta in spatele privind mai atent imprejur. La cateva momente se aude o voce, iar usa ne este deschisa.In prag se arata o doamna destul de dichisita cu un ruj prea exagerat pe buze.

-Buna ziua! Fica dumneavoastra vrea sa iasa cu noi?

Intreb destul de scurt si la obiect. Cei doi baietii care arata parca scosi din filmele cu prosti, belesc ochii la mine, parca zicand ceva de dulce intrebarii mele directe. Privesc scurt spre treptele de unde ma asteptam sa coboare bruneta. Nimic. Nici o miscare nu se simtea, iar atmosfera parea atat de tensionata incat sa o pot taia.

-Mara, coboara jos acum!

Strigase doamna cu o voce autoritara. Primul meu gand a fost cel ca aceasta Mara a fost pedepsida si ca nu va iesi, insa sunt surpinsa cand insfarsit o vad coborand scarile. Sta tacuta pe ultima treapta care ar aduce-o la un nivel apropiat cu mine. Nu pot rata parul lasat liber care zburda in toate directiile, ochii sticlosi de culoare ciocolatii si pielea neteda insa alba precum a unui om bolnav.

Mara povesteste
Privesc grupul de copii care parca invadase casa. Ma gandeam ca e cam devreme pentru sarbatori, deci nu sunt cu colindul. Fata se apopie de mine intizand mana fara vreo retinere. Imi trag mainile putin mai in spate aratnd ca nu doresc sa iau contact cu ea. Isi retrage mana, insa nu rateaza sa imi arunce cateva priviri urate. O privesc destul de onfuza. Tehnicile de intimidare nu prea au efect asupra mea.

Fata deschide gura. Aparent vrea sa imi propuna sa ies cu ea si cei 2 baieti speriati de habar nu am de ce. Spun un simplu "Nu sunt interesata!" si ii intorc spatele plecand inapoi in camera mea linistita. Caietul ma astepta linstit la ceamul puternic lumnat de razele soarelui. Adaug cateva comentarii referitoare la evenimentul intamplat acum.

"Insintenta oamenilor este un lucru destul de exagerat. Dorinat de a obtine ceva devine destul de apasatoare.Oameni incearca cu orice pret sa se faca placuti."

Inchid caietul si il las sa cada pe jos. Pornesc laptopul navigand prin miile de informatii oferite de internet. Imi pierd restul zilei prin cateva cursuri online si povestile care ar trebui sa ma infioare. Slenderman, Jeff, sau Inecatul Ben,dar si multi altii. Despre ei inca se scriu povesti, insa aceasta este doar imaginatie. Niciodata nu au existat si nici nu vor exista. Ma amuza povestile in care cineva "mai puternic" ii bate pe toti.Atat  de monotone sunt acestea.

Luna deja stapanea cerul senin. O plimbare sub razele arginti ale lunii m-ar incanta, asa ca imi iau o geaca si o tulesc afara. Brizele racoroase imi mangaie chipul. Cate un om mai trece nepasator pe langa mine. Parcul din centru orasului ar trebuii sa fie gol la ora asta asa ca trec starada mergend in liniste spre el. Pe masura ce ma apropii cateva tipete acompaniate de un ras bolnav se aud. Oamenii se indeparteaza, iar eu ma apropii de intrarea parcului.

Un om se taraste spre iesire, lasand in urma o dara consistenta de sange. Scap un ras scurt gandindu-ma ca mai exista cineva cu o ura ca a mea pentru tot ce e in jur. Din negura apare un baiat destul de familiar. Sangele era la ordinea zilei pe hainele lui,chipul neobisnuit de albsi zambetul exesiv de largit creeaza o figura terifianta pentru privitor.

-Daca nu ar veni poltia tu mi-ai fi ultima victima.

-Probabil! Dar dupa ai fi un pusnic in lupta cu umanitatea.

-Si tu omori?

-Nu. Eu doar urasc asemenea tie aceasta lume.

Baiatul ma priveste confuz. Sirene de politie se aud, fiind urmate de pasii apasati. Imi intorc privirea scurt, iar cel cu par brunet, ca al meu dispare fara urma. Caut adapost intr-un capac destul de inalt, ajungand in varful sau.

Dupa ceva timp, totul se linisteste. Dispar intr-o fractiune de secunda din parcul mortii, ajungand pe strada unde am crescut. Ma strecor ca o umbra pana in camera mea si ma pun in pat. Geamul deschis permite vantului sa imi mangaie chipul. Deodata o voce usor familiara imi rasuna in urechi.

-Daca nu suporti lumea, de ce nu o extermini? E un sentiment placut sa vezi cum sangele se prelinge pana pe pamant. Cum unii implora din suflet mila, de care nu vor avea parte niciodata.

Ascult uilmita discursul ucigasului din parc. Inauntrul meu, imi dau seama ca are dreptate, insa urmarile placerii sunt destul de grave, atat de plan apropiat cat si pe viitorul indepartat. Se holbeaza la mine, asteptand parca sa spun ceva. Aleg sa ma uit si el cu aceeasi expresie.

-Ai de gand sa spui ceva? Ca sunt nebun sau ca vei suna politia? Orice?

Oftez. Imi ridic trupul, tarandul pana la birou de unde iau un caiet de culoare mov. In clipa urmatoare acesta ajunge in mainile patate de sangele victimelor sale. Da pagina cu pagina cu rapiditate pana aproape de mijlocul mazgalit cu desene fara pic de talent, cuvinte ingrosate sau taiate, Cele mai multe pagini aveau un scris indescifrabil pana la una.

Scrisul neingrijit al unui baiat, alaturi de un desen in car ar trebui sa fiu eu, imi aduce aminte de multe momente neplacute din scoala. "Nu ai dreptul la cuvant" sunt cuvintele care inca ma bantuie in lumea viselor.

Acum realizez ca unghiul in care ma aflam, imi ofera oportunitatea de am studiat musafirul nepoftit. Seamana izbitor de mult cu cel supra numit Jeff the Killer. Tenul ca zapada, ochii precum intunericul, sunt doua indici destul de importante.

-Domnisoara fara drept de vorba are un nume? Sau merge si mutulica fara frica?

-Sunt Mara prostule! Scrie pe tot caietul!

Zic nervoasa.  Baiatul de langa mine isi mareste ochii, insa adapteaza repede o privire putin perversa. Caut cu privirea prin camera și aproape ma împiedic de covor când ma asemenea la birou. Ii arat musafirului meu o poza cu el și aștept o confirmare.

-In carne și oase dulceață!

Zâmbesc. Ăsta e răspunsul mult așteptat asa ca ma întind pe pat, făcând semn cu degetele ca poate pleca acum liniștit.

-Sa crezi tu asta prințesă!

Zice pufnit într-un ras ironic și privindu-mi atent fiecare gest. Mana lui se plimba pe cearceaful alb, ridicându-mi semne de întrebare. Mentalitatea lui are câteva aspecte diferite fata de cele ale oamenilor de rând. Ar putea fi interesant sa urmăresc o mentalitate psihopată.

------------------------------------------------------------