Anti-Sociali periculosi [O poveste Creepypasta]

Doar vorbe-n vant (Editat)

~Mara povesteste~

Privindu-mi viata in ansamblu, mintea mea mea este o permanenta necunoscuta in ceea ce reprezinta existenta mea. Viitorul, o constanta nesigura si instabila in aceasta ecuatie. Moarte, un raspuns sigur in ceea ce inseamna existenta si Universul.

Nici nu mai stiu cand a inceput totul. Cand am facut alegerile drepte si cele rele. Cand mi-am scris viitorul cu mana mea si cand a fost destinul de vina. M-am pierdut, atat pe mine cat si sufletul. Toate trei am ajuns insa in acelasi loc si timp.

Am crezut ca Infernul e doar un concept. Ca Raiul si Iadul nu exista cu adevarat si ca mintea omului are nevoie sa conceapa ceva relativ credibil pentru a-si satisface nevoia de cunoastere infinita. Insa cand am ajuns aici mi-am dat seama ca totul e real. Ceea ce ma face sa ma intreb:

Oare cineva a scapat din Iad?

Stiu ca nu am de unde gasi acest raspuns. Nimeni nu mi-ar spune despre asta. Poate insa sa fie doar un mit. Un mit cu care nu se merita sa imi pierd timpul si energia. Trebuie sa ma gandesc doar la rivalul meu. SlenderMan. El si-a dorit sa ma faca o criminala, iar eu am fost de acord, trecand peste principiile si conceptiile mele. Am fost de acord sa ii fac eu treburile murdare si sa omor oameni doar pentru ai satisface lui dorinta de sange. Insa asta trebuie sa inceteze. O sa ma asigur ca nimeni nu va mai intra in aceasta capcana.

-Ma voi razbuna!

Spun oprindu-ma o secunda in loc. Daca au vrut cosmaruri, o sa le devin cel mai aprig cosmar din lume. O sa imi ceara indurare inainte sa moara, indurare pe care nici unul dintre ei nu o va primi in lumea asta. O sa ma asigur ca, sufletele lor ajung in cele mai rele locuri existente. 

Ies nervoasa din camera mea, fara o directie anume. Daram la intamplare o vaza, lasand sunetul cioburilor sa imi aline auzeul. Deodata o idee imi incoltii. SlenderMan este o creatura existenta de sute de anii, ceea ce inseamna ca trebuie sa gasesc niste scrieri despre el.

Ma plimb prin vila generoasa, deschizand usi in speranta de a gasi biblioteca. Dupa ceva timp o descopar, impartita in doua etaj, eu intrand pe usa celui de al doilea. In jur era mii de carti cat si picturi. Unul dintre tablouri era mult mai mare decat cele din jurul sau. Ma apopii de acesta si citesc placuta din dreptul sau "Caderea ingerului Lucifer. Ilustratie de Gustave Dore". Griul predomina prin norii ce il inconjurau pe diavol. Aripile sale nu mai erau angelice, parand doar piele si oase. Norii se desparteau, iar raze de lumina din Rai se coborau spre pamant, oferind-ui o tenta lucioasa. 

Studiez si restul tablourilor in care se aflau diverse personalitati necunoscute mine. Doi baieti necunoscuti mie Abel si Cain, imparteau un tablou putin mai mare decat restul, dar inafara de acest aspect nu exista nimic aparte. Imi mut atentia pe rafturile cu carti, unde incep sa imi plimb privirea pe cotoarele cartonate.

-Istoria familiei regale!

Soptesc de parca ar fi o taina pe care nimeni nu trebuie sa o mai cunoasca inafara mea. O voce subtire diin capul meu, ce pare a fi atat de cunoscuta, ma indeamna sa iau aceasta carte si cel putin sa o rasfoiesc. Cand o cuprind cu bratele, imi dau seama cat de groasa este cu adevarat. Incerc sa ii aproximez numarul de pagini, insa pare o misiune prea grea.

Cartea este scrisa in limba latina, probabil ca si restul miilor de carti de pe rafturi. Acest aspect ma pune intr-o ipostaza dificila, fiind o limba nestudiata amanuntit de mine. Inteleg totusi cateva cuvinte precum "creatorul" sau "Tatal tuturor oamenilor", iar gandul imi zboara la Dumnezeu. Imi mai plimb ochii cautand cuvinte familiare, cu greutate datorita vocilor ce ma mustreaza acum ca nu am aprofundat limba latina. 

Identific mai multi termeni referitori la familie, iar judecand dupa titlu, este vorba de familia lui Lucifer. "sotia sa Anabell", "fiu numit Lucius" sunt primele cuvinte ce imi sar in ochii, dar  apoi urmezea altele care parca nu isi au sensul "sinucis", "omoriti","niemeni" sau "disparut" sunt cuvinte ce inchei paragraful.

Subcostientul meu incearca sa lucreze pentru a crea o fraza cu aceste cuvinte care sa capete sens. Imi imaginam ca sotia si fiul sau au fost omoriti drept razbunare, insa restul cuvintelor nu aveau sens.

-Lucifer, regele Infernului a trait o adevarata poveste de dragoste. se aude o voce in spatele meu si treas scurt fara a mamisca prea mult. Unele guri spun ca, sotia sa Anabell ar fi fost asemenea lui, un inger decazut, insa alte voci spun ca originea ei nu este cunoscuta.

Lucifer imi descifrase prima parte a paragrafului. Interesul meu crescu semnificativ intr-un mod brusc. Ma intorc spre el, doar ca sa observ seriozitatea ce incearca sa mascheze suferinta provocata probabil de retrairea anumitor momente din existenta sa.

-Ce s-a intamplat cu ea? Cu ei?

Intreb, iar cuvintele mele parca il trezesc pe diavol dintr-o transa. Ma fieaza fulgerator, insa ma mentin tare, intorcandu-i gestul. Imi ia cartea din maini si rupe contactul vizual pentru a-si plimba ochii pe ea.

-Nu ar trebui sa asculti tot ce scrie in cartile astea! spune fara a-si desprinde ochii dintre randuri. 

-Cunoastere e putere! Indiferent de formele sale.

-Intr-un moment de prosperitate al Iadlui vestea ca familia regala se mari, bucura fiecare demon. Regina Anabell nascuse doi gemeni despre care nu se stiu foarte multe. Acestia au avut un fiu numit Lucius. spune privindu-ma cu subinteles. Si o fica numita Shara.

-Unde sunt acum? intreb intr-un moment de respiro.

-Nu stiu! raspunde ridicand scurt din umeri. In urma unui atac, se spune ca cei doi gemeni ar fi fost omoriti, iar in urma pierderii, regina s-ar fi sinucis. Cu toate astea, unii sustin ca regina si-arfi luat copiii si ar fi disparut undeva unde nimeni nu le putea face rau.

Aveam un sentiment ciudat. Lucius, Shara si Anabell mi-se pareau nume atat de cunoscute, insa nu stiam cu cine sa le asociez. Lucius il asociez lui Lucifer, gandindu-ma la motivul pentru care baiatul a primit acest nume, insa nu este suficient.

-Ai zis sa nu cred tot ce e in carti. Deci ce ar trebui sa cred din ce mi-ai citit tu? intrebarea mea il facu sa geme de durere si indelu-Anabell, gemenii. Au fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. Razboiul cu Dumnezeu a distrus tot. Anabell a plecat din Infern singura din cauza ca Shara a fost probabil omorita de trupele de ingeri. 

Un alt oftat ii parasi buzele. Imi deschid gura pentru a spune ceva, insa usa bibliotecii se deschide brus. Zalgo alearga pana la noi fiind aproape sa cada pe jos de la efort. 

-Suntem atacati iar! spune luand cateva guri lacome de aer. 

-De cine?

-De dragul tau tata!

Ii reprosa sarcastic demonul lui Lucifer. Inteleg ca mereu a existat aceasta rivalitate intre cele doua lumi si ca nu poate fi rezolvata pe cale pasnica. Dar privind din perspectiva de muritor simplu, ingerii nu fusese atacati recent de noi, pentru a initia o contra-ofensiva. Incepusem deja sa mergem, sau mai bine sa alergam spre salile unde se tineau armele.

Razboiul meu trebuia sa mai astepte!