Chemical

0.3

Lauren se plimba prin cameră, nervoasă și agitată. Când Mike, puștiul mai scund decât ea, a încuiat ușa camerei, a început să urle ca din gaura de șarpe. Nu-i plăcea să stea singură într-o cameră. Nu se simțea în siguranță și frica o dobora.

A bătut de câteva ori în ușă, crezând că poate o aude cineva. Dar chiar dacă ar auzi-o, nimeni nu ar avea tupeul s-o salveze. Toți sunt controlați de el și toți sunt niște lași. Chiar dacă era cald afară, lui Lauren îi era frig.

Bruneta s-a așezat pe pat - care din fericire, este confortabil - și a suspinat. În sfârșit, odată în viața ei, îi este dor de familie și ar da orice în momentul de față doar ca să fie cu ei în clipa aceasta. Era frustrată, nu înțelegea de ce a răpit-o Jamie. Practic, o ține în puf. Stă într-o cameră frumoasă, spațioasă și confortabilă. Nu s-a atins de ea, nu i-a făcut nimic. De fapt, nici n-a avut timp să-i facă ceva. A fost numai plecat, n-a stat mai deloc pe „acasă".

Se întreba unde tot pleca. O lăsa mai mereu în grija lui Mike și a lui Leila, o femeie de douăzeci și patru de ani, care este servitoare în casa asta. Leila, chiar dacă pare o persoană bună, nu este așa. La ea, aparențele înșeală. În totalitate! Lauren avea noroc cu Mike, care el este puțin mai deschis la minte și nu are nimic personal cu ea.

Ușa camerei s-a deschis, pe ea intrând Leila, având o tavă în mână. S-a încruntat la Lauren când a văzut-o stând pe podea cu picioarele la piept. A pufnit și i-a lăsat tava pe masă, ieșind mai apoi pe ușă, încuind-o.

Lauren s-a ridicat de pe jos și s-a dus la masă, uitându-se la ce i-a adus Leila. Un sandwich și un pahar de suc de portocale. Era bun pentru început. A luat sandwich-ul și a început să-l mănânce. Chiar îi era foame. Ieri, când fusese răpită, nu primise nimic de mâncare și stomacul o usturase toată noaptea, nelăsând-o să doarmă.

De jos, se auzeau niște strigăte. Lauren și-a ciulit urechile, încercând să audă cine și ce striga. Voce de bărbat, groasă și intimidantă. Jamie „Sir" Arthur. Lauren a pufnit nervoasă, aruncând sandwich-ul pe platou. Brusc, toată foamea ei se evaporase.

S-a trântit pe pat, auzind pașii apăsați ai „conducătorului" ei. Jamie era al naibii de posesiv și enervant. Ieri mai că o luase pe Lauren la bătaie pentru că nu-i spunea Sir. Lauren se simțea ciudat când pronunța, sau chiar când se gândea, la acel cuvânt. Se simțea ca o sclavă inutilă. Nu ea este sclava în casa aceasta, ci Leila!

A icnit când a auzit ușa deschizându-se. S-a ridicat încet, stând în coate. Jamie a intrat în cameră și s-a repezit la Lauren, apucând-o de maxilar, făcând-o să se uite în ochii lui, acum negrii de furie. Lauren s-a încruntat și și-a așezat palma pe brațul lui.

— Doriți ceva, a rostit nervoasă, Sir? a continuat când Jamie a început s-o strângă mai tare.

Jamie a rânjit și i-a dat drumul la maxilar. S-a uitat la platoul care era pe masă și și-a încordat pumnul. De ce nu mânca tot? O să aibă nevoie de energie pentru ceea ce se va întâmpla în viitor. Pentru că el, n-o va lăsa niciodată în pace până când nu este sătul de ură.

Îi plăcea când cineva îl ura, chiar îi plăcea. Descoperise asta în copilărie, și de atunci, tortura și distrugea tot ce vedea în fața ochilor. Doar ca să se simtă el sătul și plin de viață. N-a primit niciodată dragoste și nici nu vrea. Dragostea era pentru slabi și el nu este așa.

— Ridică-te și du-te și fă o baie. Miroși și azi o să avem un musafir important. Din păcate, pentru tine, trebuie să fii prezentă, i-a spus el, mijindu-și ochii la ea.

Nu, nu mirosea. Dar lui îi plăcea la nebunie să o tachineze. Leila intrase pe ușă, având niște haine în mână. Le-a așezat pe pat și a așteptat următoarea comandă a șefului ei, stând dreaptă cu privirea în pământ. Asta este poziția unei sclave.

Lauren s-a uitat la haine. O rochie simplă, împreună cu niște ciorapi care ajungeau până la genunchi. Lauren ura ciorapii, dar îi era frică să comenteze. Hainele parcă erau pentru un copil. Numai ei se îmbracă așa.

A oftat.

— Unde este baia? a întrebat ea. Jamie i-a făcut un semn lui Leila, ea apucând-o de mână pe Lauren și trăgând-o. Din fugă, Lauren reușise să ia hainele de pe pat. Leila a deschis o ușă, intrând amândouă într-o baie mare.

— Grăbește-te. Domnul nu așteaptă după tine, i-a spus îngâmfată Leila. Lauren și-a dat ochii peste cap și i-a făcut semn să iasă afară. Leila a pufnit, dar a ascultat-o totuși.

Lauren a făcut un duș scurt. S-a spălat bine pe corp. Avea impresia că este murdară. S-a îmbrăcat mai apoi și a ieșit din încăpere. Pe hol era liniște și Lauren nu știa unde să se ducă. În camera ei sau jos?

Bruneta a coborât scările, hotărându-se să se ducă la Jamie. A ajuns în fața ușii și a ciocănit timidă. A auzit un „intră" și ea a deschis ușa, pătrunzând în încăpere. Jamie stătea în picioare, uitându-se pe o fereastră care avea priveliștea foarte frumoasă.

— Așează-te, a spus el fără să se uite la ea.

Lauren s-a așezat pe fotoliul pe care a stat și ieri, când a intrat pentru prima dată în această cameră. S-a uitat la Jamie. Acum părea relaxat. Avea mâinile așezate în buzunar și privea pierdut. S-a întors brusc și a rânjit.

— Cred că ar trebuii să vorbim despre reguli și despre pedepse.