Chemical

1.5

Lauren și-a încrucișat brațele la piept, uitându-se la Leila care se zgâia la ea. Jamie stătea încordat în dreptul ei. Și-a îndreptat atenția asupra lui. L-a atins pe braț, Jamie tresărind. L-a auzit cum a înghițit în sec. Lauren a râs, amuzată.

— Ai zis că vrei să vorbești cu mine. Ce dorești? a întrebat Lauren.

Jamie a oftat.

— Treci în biroul meu și așteaptă-mă acolo. Ți-am spus că vreau să vorbesc cu tine peste o jumătate de oră, a murmurat Jamie, nervos.

Lauren a trecut pe lângă Leila, lovindu-se intenționat de umărul ei. A zâmbit mișelește și a pufnit. Voia să o întărâte. A intrat în biroul lui Jamie și s-a așezat cuminte pe scaun, având un zâmbet larg pe față. S-a lăsat pe spate, așteptându-l pe domnul morocănos. De-abia aștepta să afle ce voia.

Jamie a oftat liniștit când Lauren a plecat. Nu mai avusese reacția aceasta niciodată. Mai ales când Lauren era lângă el. Era mereu calm.

— Leila, a spus apropiindu-se de ea.

Leila și-a înălțat capul, uitându-se la el serioasă. Lui Lauren nu-i mai era frică de el, de ce ei să-i fie? Leila se întreba de ce mereu Jamie nu-i făcea nimic. De când a venit, doar o singură dată o pedepsise. Și de atunci, ea mai făcuse foarte multe greșeli.

— Jamie, a spus Leila.

Jamie a mârâit nervos. Nu primea respect de la ea și asta îl deranja ca dracu. S-a apropiat de Leila și a împins-o în peretele de lângă ei. Și-a fixat mâinile în părțile laterale ale capului ei, baricadând-o. S-a uitat atent în ochii ei albaștrii și a apucat-o tare de maxilar.

Leila a tresărit.

— De când ai voie să-mi spui mie Jamie, Leila? a întrebat-o.

Leila a înghițit în sec, împietrind de frică. Momentan, nu știa ce să facă, cum să reacționeze. Și-a dres neliniștită vocea și a tras adânc aer în piept, încercând să-ți domolească bătăile rapide ale inimii sale. A înghițit din nou în sec.

A deschis gura să spună ceva, dar privirea amenințătoare a lui Jamie a oprit-o instantaneu. A scos un suspin pe gură, dându-se un pas în lateral, încercând să scape. Jamie o putea face să plângă doar privind-o. Șatenul s-a apropiat de fată, punându-și mână fină pe obrazul ei. Leila a închis ochii, încercând să se calmeze, dar ceva din adâncul ei n-o lăsa.

Știa că o să fie pedepsită. Își amintea prima ei bătaie primită de la Jamie. Făcuse aceeași greșeală ca acum. Îi spusese pe nume. După ce o bătuse, o lăsase acolo, întinsă pe podea, până s-o vadă Mike și să o ducă în camera ei. Îi fusese recunoscătoare atunci, dar niciodată nu s-a apropiat de el așa cum făcuse Lauren.

Stătuse în pat timp de patru zile. Nu fusese în stare să se ridice din pat din cauza rănilor provocate de el. După ce își revenise cât de cât, Jamie o făcuse a lui. Ce însemna asta? Leila trebuia să se culce cu el și să-l asculte. Trebuia să fie cățelușul lui, dar măcar în timpul acela n-o lovea, deoarece el nu suporta să vadă vânătăi când se culca cu o fată și voia ca ea să nu leșine în brațele lui când i-o trăgea. Așa fusese până când greșise din nou și o făcuse servitoare în casă.

Și după o lună, apăruse Lauren. Leila crezuse că același destin ar fi avut și Lauren. Dar nu, ea era un fel de prințesă în casa aceasta. Înainte cu o zi de a veni, Jamie îi instruise pe toți din casă. Trebuia s-o respecte și să aibă grijă să nu scape.

Când a văzut cât de bine o ducea în casa aceasta Lauren, chiar dacă fusese bătută doar o dată, Leila simțise un gram de gelozie. Se întreba ce avea Lauren și ea nu. Cu ce era mai bună, dar tot nu găsise un răspuns. Până acum, își dăduse seama că, într-un fel sau altul, Lauren îi era loială lui Jamie fără ca el s-o oblige așa cum făcuse cu toții, mai puțin cu Mike.

Jamie și-a retras mâna brusc. Nu putea să-și piardă timpul cu Leila. Îl aștepta Lauren și el avea ceva foarte important să-i spună, ceva ce nu putea să fie amânat. S-a întors cu spatele, ducându-se în biroul său.

A intrat, trântind tare ușa. Se aștepta ca Lauren să tresară, dar nu. Ea stătea plictisită, nebăgându-l în seamă. Voia să-i spună odată ce avea de spus și să plece din această cameră care mereu i-a adus numai necazuri. Lauren a răsuflat monotonă când Jamie s-a așezat încet pe scaunul biroului său. Lauren avea impresia că făcea asta intenționat, ca s-o enerveze pe ea.

— S-a întâmplat ceva, Jamie? a întrebat Lauren.

Jamie s-a lăsat relaxat pe spătarul scaunului cu țesături din piele. Surprinzător, numele lui ieșind pe gura lui Lauren, îl calma la nebunie.