Chemical

0.5

Leila stătea într-un colț al camerei, uitându-se inexpresiv la Lauren. Aștepta să facă ceva greșit, dar ea stătea cuminte și de-abia vorbea. Își plimbase toată seara furculița prin mâncare, negustând-o. Îi era frică. La gândul acesta, Leila a zâmbit acru.

Jamie vorbise toată seara cu tatăl lui, ținând-o de câteva ori de mână pe Lauren, ba chiar zâmbindu-i și sărutându-i dosul palmei uneori. Știa să joace teatru la perfecție. Asta își dăduse seama Lauren în seara aceasta.

Gabriel zâmbea fericit când vedea cuplul din fața lui. Dacă ar știi el că ei doi nu sunt un cuplu. Era mândru că în sfârșit fiul său și-a găsit aleasa mult așteptată. Acum putea avea încredere în el, în sfârșit putea să lase afacerea pe mâna lui.

— Câți ani ai, Lauren? a întrebat-o domnul Mikaelson. Dorea să știe mai multe despre viitoarea sa noră.

Leila a pufăit nervoasă, dar nimeni n-a băgat-o în seamă. Toată atenția era absolut pe Lauren care nu spunea nimic din cauza fricii. Jamie o strângea din mână tare, dând din cap încet. Lauren a tras adânc aer în piept și a zâmbit spre Gabriel.

— Optsprezece ani, domnule, a spus, încercând să schițeze un zâmbet, care îi reușise totuși. A luat paharul din fața ei, care conținea vin, și a luat o gură zdravănă. S-a încruntat puțin când a simțit gustul amar specific vinului, care nu prea era pe placul ei.

— O vârstă frumoasă, a spus Gabriel. Am voie să întreb cum v-ați întâlnit? a întrebat cu o undă de amuzament în voce. Lauren mai că avea să se înece, dar a zâmbit îndreptându-și privirea spre Jamie care se încrunta ușor. Acum ce avea să spună?

— Ne-am întâlnit la petrecerea de șaptesprezece ani a lui Mike. Lauren este prietenă cu fosta iubită a lui și a venit împreună cu ea. Am vorbit ceva și, ce pot să spun, a fost dragoste la prima vedere, a răspuns Jamie.

Lauren s-a uitat la el nervoasă. Da, știa să mintă chiar foarte bine încât o enerva la culme. Dragoste la prima vedere? Asta chiar i se părea patetic. Nu-l vedea pe Jamie îndrăgostit, și când spusese cuvântul acela, i se părea ciudat. Nu i se potrivea. Chiar deloc.

Nu se simțea deloc confortabil, mai ales că Leila o ardea cu privirea ei de viperă. De când a venit domnul Mikaelson, stătuse numai în picioare, nespunând nimic. Era foarte tăcută și asta o speria pe Lauren. Leila avea mereu ceva de spus.

Lauren voia să vorbească cu Mike. De fapt, ea voia să facă orice altceva, numai să nu mai fie în aceeași încăpere cu Jamie. O înspăimânta și nu se simțea în siguranță în preajma lui.

— Ai terminat liceul, Lauren? a întrebat-o Gabriel.

Lauren a dat din cap în semn de da. Îl terminase acum o lună. Întotdeauna ura faptul că era cea mai mică din clasă. Nu era vina ei, ci a mamei. Trebuia s-o mai țină un an la grădiniță. Dar mama ei voia s-o transforme într-un geniu, ducând-o la cele mai bune școli din fostul ei oraș.

— Am vrut să urmez și o facultate, cea de arte, dar nu am mai avut timp. A intervenit ceva care nu l-am putut ocoli, a spus, uitându-se dur la Jamie care o privea uimit. Facultatea de arte? Asta era ceva nou pentru el. Și Jamie știa totul despre ea.

O urmărise timp de un an. Îi știa orice obicei sau defect. O studiase atât de atent, încât ajunsese să știe totul despre ea, mai puțin acest lucru. Se simțea prost și nervos. Nu știa dacă era nervos pentru că îi scăpase un lucru sau pentru că ea nu-și putea îndeplini acest vis, din cauza lui.

Lauren avea o voce frumoasă. Jamie o ascultase de câteva ori cântând, fără ca ea să știe. A fost în casa ei de multe ori și nimeni n-a bănuit nimic. A privit-o cum dormea, fără ca ea să-și dea seama. Era chiar frumoasă, dar nu este genul lui.

Lauren şi-a întors privirea spre Jamie, săgetându-l cu ea.

— S-a întâmplat ceva, dragule? a întrebat cu un nod în gât când a spus ,,dragule''. Jamie a tresărit, revenind brusc la realitate. Era mirat de faptul că Lauren a apelat la acel diminutiv. Suna ciudat când ieșea din gura ei. De fapt, nu ciudat, ci excitant.

Și-a mușcat buza, încercând să-și abțină - nervos - geamătul care-i stătea în vârful gâtului, amenințând să iasă. Gabriel s-a uitat ciudat la fiul său, dar și amuzant. Își adusese brusc aminte de el și mama lui Jamie. Cum erau ei de îndrăgostiți. Și cum a murit ea, doar ca să-și apere familia. Era o adevărată eroină în ochii lui Jamie.

— Nimic, iubito. Totul este în regulă.