Robert
De data asta vreau ceva nou, adică scrisorile sunt prea banale , trebuie sa ofer si altceva.
-Poate i-ar place o brățară...
Acum câțiva anii am făcut o brățară si am spus ca o voi dărui persoanei pe care o iubesc cel mai mult.
***
Pe lângă scrisoare am pus si brățara în plic , acum e momentul sa sun la ușă si sa îi dau plicul.
Denis
Am auzit câteva bătăi la ușă si m-am dus repede sa deschid, am deschis si era Robert.
-Robert....
I-am șoptit numele după care i-am sărit în brațe , acesta era foarte surprins de gestul meu dar ma luat la rândul lui în brațe.
-Eu...ăăă...am.ceva pentru tine adică ai o scrisoare.
M-am desprins din îmbrățișare si am luat plicul de la el.
-Vrei sa intri? L-am întrebat cu scopul de a afla adevărul.
-Nu deranjez?
-Niciodata.
-Bine. Spuse acesta zâmbind .
***
Stăteam pe canapea lângă Robert si priveam plicul , nu aveam de gand sa îl deschid până când nu va recunoaște că el este cel care îmi face scrisorile, mi-am dat seama foarte usor.
-Când ai de gând sa recunosti? L-am întrebat întorcându-mă sper el
-Ce sa recunosc? Întreabă acesta panicat.
-Scrisorile...
-Nu stiu despre ce vorbesti! Eu doar le livrez.
-Daca nu recunoști acum totul s-a terminat Robert!
-Denis..eu...
-Doar spune acele cuvinte. L-am întrerupt.
-Te...iubesc...te iubesc foarte mult.
