Denis
-Mai repede! Strigase Robert conținând să mă tragă dupa el.
Daca mai aveam un strop de energie în corp a murit o data cu plămânii mei.
-Nu mai pot..., am nevoie de o pauza.
M-am oprit si am căzut lat jos, în sfârșit pot respira si eu. Nu e vina mea ca nu pot alerga!
-Denis, abia alergam de un minut. Spuse Robert așezându-se jos lângă mine.
-Chestia cu sportul nu este pentru mine. Nu vrei tu sa ne uităm la un film? Asta include mai mult stat si mai putin alergat.
Robert a început să râdă dupa s-a aplecat spre mine si mi-a dat un mic pupic pe buze.
-Ok, facem ce vrei tu dar, mâine va trebui sa ies singur la alergat.
-Da da, cum spui tu.
-Crezi ca mușchii ăștia se fac singuri? După nu mai ai unde te holba.
Mi-am ridicat privirea spre el fiind rosu tot.
-Esti un ticălos! I-am dat un pumn în umăr sperând să îl doare dar la făcut sa râdă.
-Si eu te iubesc. Spuse aceasta rângându-mă de jos .
-Da da, acum hai acasă.
-Hai. Spuse aceasta zâmbind.
