Dedicație: -k_a_r_m_i_k_o
Robert
Am parcat mașina în fața casei mele si am aruncat o privire spre Denis, care se uita puțin dubios dar sunt sigur ca va zâmbi cand va vedea ce i-am pregătit.
-Haide sa coboram.
Denis a coroborat si ma luat de mână când am ajuns lângă el.
-Aici locuiești ? Întreabă ridicându-și privirea spre mine.
-Da. M-am aplecat spre el si l-am sărutat scurt.
L-am tras după mine pana am ajuns în fața uși pe care am deschis-o , i-am făcut semn sa intre dupa care am intrat si eu si am închis ușa.
-Așteaptă aici 5 minute te rog! Vin imediat.
Nici nu l-am lăsat măcar să spună ceva caci am alergat spre living, trebuia sa pregătesc mâncarea adică pastele si vinul roșu .
Am aranjat tot înainte sa plec mai puțin mâncarea pentru ca se răcea .
Am privit puțin în jur si totul era perfect! Petalele de trandafiri..., lumânări parfumate , desertul care aștepta si el în bucătărie.
După ce am facut tot ce era de facut m-am dus unde l-am lăsat pe Denis , era acolo stând pe jos , și-a ridicat privirea spre mine si a zâmbit.
-Credeam ca ma lași aici.
I-am făcut semn sa se ridice si sa ma urmeze .
Denis
L-am urmat pe Robert, pana în living care era...era...absolut minunat! Priveam decorul care era absolut minunat, petale de trandafiri si lumânări peste tot si pe jos este o inima mare făcută din petale de trandafiri.
-Îți place?
-Foarte mult!
-Vrei sa si mâncăm?
-Ai gătit?
Robert, îmi făcuse semn spre masa si ne-am îndreptat spre ea si bineînțeles ca Robert, voia sa fie drăguț si mi-a tras scaunul sa ma așez.
-Nu pot sa cred ca ai făcut toate astea pentru mine.
-Am vrut ca prima noastră întâlnire sa fie speciala .
Am zâmbit si am aruncat o privire la mâncare care sunt sigur care are si un gust bun nu doar miros, Robert, a chicotit si mi-a spus să le gust.
-Voi trăi după? Am spus zâmbind.
-Chiar crezi ca ți-aș face rău?
-Nu stiu de ce ești în stare. Am spus râzând.
***
-M-ai am o surpriză pentru tine.(Robert)
-Ce surpriza?(Eu)
-Urmează-mă.(Robert)
L-am urmat până am ajuns sus în camera lui care era la fel de decorată ca living-ul , doar nu are de gând sa facem.......
Nici nu am mai avut timp sa reacționez cumva caci Robert ma luat de mână si ma sărutat în timp ce mă împingea tot mai mult spre pat.
-Robert, nu! Am țipat dar acesta nu sa oprit , din contra , eram semi gol cu el peste mine si plangeam încercând să îl dau jos de pe mine dar nimic,am țipat dar acesta nu mi-a dat drumul doar atunci când i-am dat cu piciorul între picioare.
M-am ridicat si m-am îmbrăcat cât de repede am putut.
-Îmi pare rau...., chiar nu stiu ce ma apucat... Spuse acesta privind în jos.
-Adio...
Am fugit plângând afara din casa lui, nu îmi vine sa cred ca el chiar mi-a făcut asta...
