Denis
-Iubire , eu ies la alergat. Strigase Robert înainte sa iasă.
Îl iubeam al naibi de mult pe omul asta si aveam incredere deplină în el.
Uneori ma intreb cum de unul ca el este cu unul ca mine. Simt ca am ce sa îi ofer sa fie fericit sau cel putin asta simt eu.
*
Deja trecuse 2 ore de când Robert a iesit la alergat, de obicei se întoarce repede cam în 30 mn dar de data asta e prea mult, doar nu stă sa aleaga în jurul orașului.
Am decis ca în cele din urma trebuie sa îl caut prin parcul în care stiam ca îi place sa alerge.
Robert
-Ia zi frumosule, vrei sa vi cu mine sa bem un suc.
-Nu mersi. Am raspuns încercând sa îl evit pe bărbatul din fața mea.
-Cat vrei? Spuse acesta scoțând portofelul din buzunarul de la spate.
-Poftim? Cred ca tu înțelegi totul greșit. Am spus dând sa plec dar bărbatul m-a prins de mână nelasâdu-mă sa plec.
-Daca vi cu mine la un suc o sa te las in pace.
-Nu vreau! Dă-mi drumul. Am incercat sa ma eliberez dar acest bărbat nu voia nici în ruptul capului sa ma lase.
După încă câteva replici am cedat si am mers cu el la suc dar nu fara sa îmi promită ca dupa asta ma va lasa în pace.
Denis
În drum spre parc l-am zărit la o masa în fața unui bar si nu era singur.
Am înghițit în sec si m-am apropiat de el sperând sa existe o explicație buna pentru asta.
-Daca ma saruti acum te las sa pleci. Îi spune bărbatul acela lui Robert. M-am oprit pe loc fără sa mai fac vreo mișcare sau sa spun ceva , pur si simplu asteptam sa vad ce are Robert de gând sa facă. Am început sa plâng vazând ca Robert l-a sărutat.
-Deci asta a fost tot? Sfârșit?
Robert
Am oftat si m-am apropiat de bărbat si l-am sărutat scurt pe buze după m-am ridicat si am plecat.
"Poate ne mai veden" spuse aceasta în urma mea. Daca afla Denis de asta sunt mort.
Îl iubesc prea mult ca sa îl pierd , nu îmi pot imagina un sfârșit ...nu acum, niciodată.
--(Capitol scris în lipsa de ideei si repezeala)--
