Dedicație: Cineva146
Robert
-Trebuie sa plec. Am spus si m-am apropiat incet de buzele sale pe care le-am sărutat .
-De ce? Oricum este târziu. Spuse Denis, în timp ce ma strângea mai tare.
-Exact , Denis! Este târziu, trebuie sa merg acasa si plus de asta maine merg la muncă.
Denis, nu a mai spus nimic, doar mă strâns mai tare.
-Bine , Robert. Dar sa sti ca daca pleci acum o sa merg la o super bunaciune si îmi voi petrece toată noaptea cu el.
Stiam ce vrea sa faca asa ma am decis sa intru în jocul său să vedem până unde ajunge.
-Nu ai îndrăzni!(Eu)
-Ooo , ba da! Din cate stiu are si o mărime foarte mare.(Denis)
-Nu ai face-o cu el(eu)
-De ce crezi asta?(Denis)
-Pentru că ma iubesti si nu poți trăi fără mine.(Eu)
-Dar tu poți?
Privirea de pe fața lui era una foarte tristă , asta ma facut sa ma întristez si eu.
-Normal ca nu, te iubesc mult!
Denis, a zâmbit si ma sărutat scurt dupa ma luat iar în brațe.
-Daca nu poti trăi fara mine rămâi aici peste noaptea.
Stiam ca va spune asta, oricum aveam de gand sa rămân de la început.
-Ok.
Denis a inceput sa zâmbească si sa sara pe mine ajungand pe jos el peste mine.
