Anii au trecut destul de rapid, cam 5 ani
În tot acest timp nu am mai auzit nimic de Robert, desi încă mai simțeam ceva pentru el chiar si dupa atâta timp, dar am decis sa țin sentimentele astea ascunse în mine si sa îmi continui viața asa ca am decis sa ma mut în alt oras.
În prezent locuiesc singur si am o slujba destul de buna. Sunt ospătar la un local din centru. Nu pot spune ca salariul este mic sau mare, este destul decent cat sa pot supravietui.
Cât despre mama, nu s-a mai întors niciodată de cand a plecat. Asta a fost foarte dureros pentru mine si am incercat sa o caut dar nimic. Parca ar fi înghițit-o pământul.
***
-Denis! Strigase seful meu la mine. Un domn in varsta de 34 de ani , foarte arătos.
-Da domnule. Am raspuns privind spre el așteptând sa vad ce are de zis.
-Ce planuri ai pentru mâine? Intrase acesta făcându-mi semn sa ma asez lângă el.
-Niciun plan domnule. Am răspuns așezându-mă.
-Acum ai! Mâine vreau sa fi la mine acasă sa ma ajuți cu ceva. Poți veni?
-Desigur ca pot. Dar la ce sa va ajut?
-Vei afla mâine . Spuse ridicându-se si plecând.
Si uite asa ziua mea libera s-a dus. Speram ca maine sa lenevesc toată ziua in pat nefăcând nimic dar nu pot spune ca presantă sefului meu îmi displace . Este un bărbat destul de prietenos si câteodată si glumet. Deci mâine la el acasă. Sunt curios ce vrea.
Ce credeti ce se v-a întâmplă mai departe? Oare Robert v-a reveni ?
