Denis
Dupa acel incident neplăcut am ajuns acasă înaintea lui si îl așteptam pe canapeaua din living. Credeam că îmi va spune adevarul si cum a fost de fapt dar în schimb a zis ca a stat mai mult la alergat. Simțeam cum lacrimile îmi curg pe obraji în jos, inima mea era franta .
-Sărută bine? Mi-am șters lacrimiile si l-am privit, acesta a pus privirea în pământ înțelegând perfect la ce ma refer.
-Denis....îti pot explica. Spuse încercând sa ma ia în brațe dar m-am retras.
-Nu , Robert! Ai avut timp sa faci asta dar ai ales sa ma minți .
După discuția noastră am decis ca cem mai bine este sa luam o pauza, cel puțin eu chiar aveam nevoie de o pauza. El tot incerca sa se apropie de mine dar l-am respins mereu si i-am zis ca poate acel bărbat nu îl va respinge.
După încă câteva zile eram la o mică plimbare prin parc, aveam nevoie sa mai ies. Mama sosise si ea acasă am reușit sa îmi maschez sentimentele în fața ei, nu prea as vrea sa îi dau de bănuit ca sufăr. Deci, eram în parc si l-am văzut. Era cu acel bărbat le bancă si se sărutau. Ăla a fost momentul în care mi-am dat seama ca totul s-a terminat si el nu avea sa se
mai întoarcă la mine. Trebuia sa accept asta , trebuia sa accept ca ăsta este începutul sfârșitului.
Au mai trecut alte zile de la acel incident, într-un fel am reușit sa trec peste , chiar daca încă îl iubeam încercam într-un fel sa îl uit. Eram foarte conștient ca era si vina mea. Daca rămâneam atunci lângă el totul putea fi diferit dar l-am alungat si respins.
Asta este situația si trebuie sa accept ce se întâmplă, astea sunt conferințele unei decizi greșite.
