♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~20~

O lacrima cade pe mana mea si cand imi deschid ochii dau de Ginny, imbracata in pijamale si spijinita de patul meu. Mă ridic mai repede decat ar fi trebuit in mod normal si îi ofer cea mai sincera imbratisare. Tresare l-a inceput, dar apoi se lasa moale in bratele mele si suspină.
-Orice ar fi tu esti sora și prietena mea. Nimeni nu o să schimbe asta, oricine face greseli, dar este important că suntem amandoua aici, intregi.*îi spun, stind că vrea să imi ceara scuze*
-Asta au zis si baietii, dar tot mă bucur că sunteti aici, cu mine.*mi-a zis zambind*
-Unde sunt derbedeii aia? Vreau să stiu tot ce s-a intamplat. De cand sunt aici?*am întrebat-o razand*
-Dupa ce ai lesinat am fost cărate de Orion si Alexander pana aici, unde asistenta a avut grija de noi. Eu mi-am revenit repede si m-au externat, tu esti aici de doua zile si abia acum te-ai trezit. Baietii au fost la Dumbledore si i-au explicat situatia cu Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit, iar el a avut o discutie cu Lucius Malfoy, care insinua că nu este normal ce se întâmplă, pana la urma a plecat cu (,) coada intre picioare si au reusit să il elibereze pe Dobby. Acum toata scoala stie adevarul si am castigat cupa caselor, dar ati pierdut cu totii ultimul meci din sezonul de Quidici. Pe Alexander nu l-au lasat să joace, cica nu era perfect sănătos, iar Harry era in infirmerie.*termina ea gafaind*
-Cred ca imi este de ajuns cat am auzit, dar eu când scap de aici? Vreau să vorbesc ceva cu Dumbledore.*m-am explicat eu*
Usa salonului s-a deschis incet, iar pe ea a intrat neschimbatul Albus Dumbledore, cu barba sa alba, lunga si ochelarii auri, in forma de semiluna. Mi-a zambit cald si s-a asezat in locul lui Ginny pe scaunul de langa mine, iar ea a plecat să îi anunte și pe ceilalti.
-Presupun ca vrei sa vorbim despre "prezicerea" lui Voldemort?*m-a intrebat zambind in coltul gurii*
Am aprobat tăcută din cap, asteptand raspunsul său.
-Este normal ca un vrajitor cu asa de mare putere cum este el să poata spune anumite lucruri din viitorul unei persone, iar faptul ca a vorbit cu cativa dintre voi nu este întâmplător. L-a pomenit pe Orion Lupin pentru ca este cel mai ascultator dintre voi. Cred ca ai observat singură inteligenta lui si Voldemort a vrut doar să clarifice faptul ca nu o să îi ofere o sansa in armata sa, din cauza loialitatii sale excesive fata de scoala.*mi-a explicat bland*
-Da, dar a pomenit de Alexander si...*am inceput gâtuit*
O sclipire a aparut in ochii lui, dar nu a spus nimic cateva secunde, doar a zambit.
-Cred ca banuiesti cea ce i-a scăpat domnnului Lupin. Asa este, Alexander este special si nu numai pentru ca a ajuns la Gryffindor. Tatal său a fost un Black pur, iar mama sa este o Malfoy pura, după cum vezi nu au stricat sangele familiilor, in schimb au fost dezmosteniti pentru ca nu s-au alaturat lui Voldemort si au luptat de partea binelui. Alexander are o atitudine aparte, cred ca sti asta si singura, iar acest lucru nu este intalnit prea des. Voldemort cu siguranta și-a dat seama ca are nevoie de el in armata lui si o să fie un punct cheie in razboiul ce va urma. Stiu ca te gandesti la alceva, o misiune poate sau o alegere, dar nu este chiar asa. Asteapta si destinul va veni singur, Andreea.*mi-a spus*
L-am privit cum s-a indepartat si pentru cateva secunde mi-am permis să zambesc.