~63~

84 7 0
                                    

Mainile lui Fred erau reticente pe talia mea, incercand să se tina cat mai departe. Era al doilea dans cu el din aceea seara si puteam spune că se pricepe. Purtam rochia albastra de la Fleur, care simboliza statutul meu de domnisoara de onoare. Alexander dansa mai încolo cu Ginny, dar privirea sa mă urmarea atenta de cateva minute. Invitatii se raspandisera deja prin cortul imens de nunta si mi-am zarit fratele discutând cu un batran, ce era, din amintirile mele, un prieten bun al lui Dumbledore. Melodia s-a incheiat brusc, iar eu m-am despărțit de Fred, intorcandu-ma pe calcaie. In fata mea statea o mana intinsa, ce îi aparțineau unui baiat inalt, bine construit. Am recunoscut de indata chipul nordic al lui Victor Krum, gonaciul bulgar. Am acceptat mana oferita, pentru că era la fel ca in anul patru, nu imi trezea niciun sentiment special. Mainile lui s-au pus pe talia mea, spre enervarea lui Black, care ne privea foarte atent.
-Mă bucur că tu si Alexander ati ajuns un cuplu, inca de la meci am stiut că vă potriviti.*a început el conversatia*
-Nu suntem impreuna, de fapt, suntem doar prieteni buni.*i-am explicat incet*
Și-a ridicat privirea, studiindu-l pe Alexander si întorcânduse la mine.
-Stii, esti foarte desteapta si frumoasa, dar nu iti dai seama că intre tine si el este mai mult decat o prietenie.*a explicat din nou*
-Si tu iti dai seama?*l-am intrebat enervata*
-Nu sunt Harry ca să trec totul cu vederea, nici macar el nu este asa aerian. Pana la urma, și-a dat seama că trebuie să vorbească cu mine.*mi-a spus*
Mi-am deschis gura, pregatita să îi dau un rapsuns, dar m-am oprit imediat. Era un singur lucru despre care Harry ar fi discutat cu el.
-Stii ceva despre acel simbol ciudat?*l-am intrebat nerabdatoare*
-Da, este sculptat într-o piatra imensa din curtea exterioara a scolii. Este semnul lui Gellert Grindelwald, pe care avem motive să il uram din inima, crede-ma.*a zis incruntat*
-Dar ce legatura să aiba asta cu vechea carte de povesti?*am pus intrebarea cu voce tare*
-Nu stiu, dar tatal unei colege de la scoala ta a spus că este semnul Talismanelor Mortii. Nu le-am retinut exact, dar erau trei:o bagheta, o mantie de invizibilitate si o piatra.*și-a amintit dupa putin timp*
Melodia s-a terminat si eu m-am retras de langa el, nu inainte să îi multumesc, ajutase enorm ce aflasem de la el. M-am retras usor din multime, lasand cuplul casatorit să acapareze ringul de dans. Am inceput să il caut cu privirea pe Orion si l-am gasit langa masa tatalui său, vorbit cu Tonks. Era ciudat să aiba o mama vitregă, dar merita să o aiba pe Tonks, fiind ca era super de treaba. Mi-am croit drum pana la ei si le-am zambit cand mi-au oferit un pahar de vin. Păcat că era vib alb. Remus a aparut si a luat-o la dans pe sotia sa si mama viitorului său copil, lasandu-ne singuri.
-Ai aflat ceva?*s-a interesat Orion*
-Victor mi-a spus că este semnul Talismanelor Mortii. Ai citit ceva despre asta?*l-am intrebat*
A dat negativ din cap, incruntanduse la mine.
-Am citit doar o mica parte, dar este un mit, Andreea. Sunt trei: Bagheta de Soc, Mantia Invizivilitatii si Piatra Invierii. Prima data au aparut într-o poveste pentu copii, ca in cartea primita de tine. Alceva nu stiu sigur.*m-a informat nesigur*
-Trebuie să discutăm imediat ce plecam si...*mi-am inceput propozitia*
Un strigat s-a auzit in multime, iar eu nu am reusit să prind decat o voce mica, ce imi parea cunoscuta:
"Ministrul e mort. Devoratorii Mortii vin spre voi..."

As fi vrut să rams pe loc, pregatindu-ma de lupta, dar stiam că nu am cum să fac asta. Mă cautam pe mine si mă voiau la fel de mult cum îl voiau pe Harry. Eram pur si simplu un pericol daca rămâneam, chiar daca puteam lupta. Orion m-a prins de mana, indemnandu-ma să ies de acolo. Multimea deja se agitase, încercând să plece cat mai repede sau să se inarmeze. Ne-am lovit de Lupin, care ne-a indemnat să disparem repede. Am alergat prin multime pana să dam de ceilalti, care se grupasera într-un colt. Mana mea a găsit-o pe a lui Harry si am dispărut impreuna, apărând pe scarile Casei Cumplite. Am incercat usa, dar era incuiata, asa că Alexander și-a scos cutitul si a deschis-o repede. Ne-am ingramadit pe usa, ignorand faptul că Alexander a trebuit să acopere portretul bunicii sale. Ginny a intrat in living, de unde a scos mai multe haine, pregatite special pentru noi. Ne-am schimbat, fara să ne pese cine ne vede, eram între noi, pana la urma. Am mers cu Ginny in bucatarie, gandindu-ne că este mai bine să fim hrăniți, inainte să invatam. Nu eram cea mai pricepută in bucatarie, dovada era faptul că abia reuseam să tai legume fara să mă tai, cu toate că incercasem in fiecare vara. Am pus masa, dar baietii pareau mai dornici să discutăm, de cat să mancam.
-Cum se face că Sirius nu este aici?*s-a interesat Harry*
-Sta la mama o perioada. Cred că s-au gandit că am nevoie de spatiu si in plus, cred că vor să se impace.*ne-a marturisit zambind*.
Trebuia să mă gandesc la alceva, dar tot nu puteam să trec peste faptul că este asa fericit. Nu aveam de unde să stiu că va fi printre ultimele clipe frumoase din acel an...

♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡Where stories live. Discover now