♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~57~

-Mă doare!*am tipat pentru a suta oara*
Eram in infirmerie din cauza mainii mele. Nu stiu ce urmarea Avery cand m-a impins, dar o să il intreb cu siguranta. Madame Pomfey lipsea, isi luase liber pentru azi, iar eu avusesem norocul să răman pe mana unei asistente tinere. Avea in jur de 30-31 de ani, insa nu parea deranjata de strigatele mele si aproape sarea pe Alexander in fata mea. Mi-am ascuns capul in pieptul lui Alexander cand a terminat de bandajat mana, de parca mainile sale in jurul meu mi-ar fi potolit durerea. Ramasese cu mine dupa ce Harry si restul echipei plecasera, stiind că o să fiu bine incurand. Nu stiam ce l-a făcut să ramana, poate pentru că Sirius era inca in turul său stupid. Intrebarea asta nu imi dadea pace, iar atitudine deodata protectoare a lui Alexander mi se parea dacă nu ciudata, cel putin bizară. Asistenta a plecat, lasandu-ne pe amandoi să plecam.
-Nici să nu te gandesti să mergi. Te duc eu.*m-a avertizat serios*
-Pot să merg, Alexander.*l-am asigurat si mai serioasa decat el*
Și-a dat ochii peste cap infuriat, dar m-a ajutat să mă ridic si m-a tinut strans de talie pana am ajuns in micul salon pe care îl imparteam amandoi. M-am asezat extenuata pe canapea, fara să imi dau seama ca deja mă schimbasem de echipament, imbracand o pereche de pantaloni sport si un tricou alb. Black a disparut in camera lui, de unde s-a intors peste cateva minute cu o patura visinie si schimbat in imbracaminte perfect asemanatoare cu a mea. S-a asezat langa mine si i-am fost recunoscătoare cand m-a tras in bratele sale, invelindu-ne pe amandoi cu patura uriasa. M-am cuibarit fara să vreau la pieptul său, iar respiratia lui s-a facut simtita in parul meu.
-Ce s-a intamplat cu tine azi? Dupa meci pareai foarte diferit.*i-am explicat incet*
-Nu imi place ce face Lestrange. Se joacă cu tine in fata mea, te saruta chiar cand eu sunt in spatele tău si pot vedea totul, e asa un nesuferit!*exclama cu o voce furioasa, dar nimic din gesturi nu îi tradeaza sentimentele*
-De ce esti asa furios pe chestia asta? Nikolai mă vrea inapoi, iar faptul că mă saruta de ce te-ar enerva? Chiar nu mai inteleg.*i-am marturisit oftand*
-Nu imi place că incerca să imi ia ceva ce imi apartine.*raspunse dintrodata*
M-am intors spre el, total surprinsă de ce a spus pe gura. El se crede macar?
-Asta ai spus si in anul trei, dar tot nu inteleg la ce te referi cu adevarat.*i-am explicat din nou*
A oftat si el, întorcânduse spre mine cu tot corpul. Pentru cateva minute irisii nostri diferiti s-au privit cercetator, studiinduse pentru a mia oara. A trebuit să isi faca curaj să vorbeasca, dar pana la urma mi-a raspuns.
-In ziua aia blestemata din anul trei am simtit că innebunesc, pentru că te-a castigat el. Te-am adus in patul meu, in bratele mele si in asternuturile mele, stiind că de atunci imi aparti. Esti a mea, Andreea.*mi-a soptit im ureche oftand*
●●●●●●●●●

Trecuseră doua zile fara niciun accident, era chiar o reusita pentru mine. Mana mi se vindeca usor, chiar daca in continuare o aveam bandajata intr-un material alb, medicinal. Clepsidra casei noastre deja isi pierduse din pietrele pretioase, singurul motiv fiind farsele dintre noi si Slytherin. Meciul se pare că îi nemultumise pe cei de la Slytherin, motiv pentru care ne puneau bete in roate cu fiecare ocazie. Nu era ceva nou cu tachinarile, dar eu fusesem accidentata in ultimul meci si de atunci echipa o luase razna. Eu stateam doar in banca, neatenta la ora de Istoria Magiei, pe care o îndrăgeam, dar uram din inima profesorul. Stateam cu Orion, cea ce insemna ca aveam deja notite luate de el, in timp ce eu mă chinuiam să raman treaza inca cateva minute. Ora se tinea impreuna cu cei de la Slytherin, dar nici ei nu pareau dornici de cearta. Nikolai se pusese strategic langa Draco, pentru a putea discuta in soapta, chiar daca riscau să fie auziti de cineva in orice moment. Alexander statea chiar in spatele meu, aruncandu-mi biletele in care mai schimbam o vorba. Clopotelul a sunat, iar toti elevii au disparut într-o secunda. Mai putin eu, care ramasesem in urma cu Ginny, pentru a putea copia notitele de la Orion. Scrisul imi fusese laudat de multi, datorita frumusetii lui, dar acum cuvintele nu reuseau să imi curga bine pe foaie. Am tras cu ochiul la pergamentul lui Ginny, pe care ea asternuse deja toata lectia. Am pufnit amuzata, rulând pergamentul si scoțând din geanta agenda. Era de fapt un caiet albastru, cu margini aurii, in care eu imi scriam povestile si imi asterneam talentul la desen. Doar Ginny si Harry știau de el, asa că era secretul nostru, unul in care nu i-am mai implicat si pe ceilalti. Scriam un citat care imi venise pe moment, cand o luminita mi s-a aprins in cap, fiind, probabil, cea mai buna idee pe care o avusesem in toata viata mea.
-Ginny, mi-am pierdut notitele la Potiuni in camera, poti te rog să te duci să mi le aduci?*am întrebat-o rugator*
-Sigur, revin imediat.*mi-a raspuns vioaie*
Dar, nu a mai revenit in sala de clasa. Si motivul era nimeni altul decat fratele meu, care mă astepta in camera să vorbim despre AD si ceva imi spune că el si Ginny nu au vorbit doar despre Potiuni.

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●Nota autoarei: Sa fie clar, eu nu va spun despre ce au vorbit cei doi=)