𝒞𝑜𝑜𝓀𝒾𝑒 𝐵𝑜𝓎 (𝒷𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)

Capitolul 14

—Nu te pot trece pe cont, la noi nu se face așa ceva. Am spus simplu către bărbatul ce se afla în fața mea, avea 6 beri în față și se vedea că băutura deja îi conducea mintea.

—Uite ce e băiețel, nu-mi pasă. O să primești banii când îi voi avea, acum pleacă dacă nu vrei probleme! Se răsti la mine iar eu tresărisem.

—Tu vei avea probleme, sun la poliție. Am spus tastând rapid "911" dar nu apucasem să sun, bărbatul mă prinse de încheietură înpingându-mă, am căzut în fund dând cu spatele de unul dintre scaune, m-am strâmbat de durere închizând ochii, ce om handicapat. Am auzit niște pași și mi-am ridicat privirea, Kenton îmi întinse mâna ajutându-mă să mă ridic.

—Nu vrea să plătească. Am spus simplu în timp îmi frecăm ceafa cu o mână, fusese o lovitură destul de puternică.

Kenton îi ceru socoteală acelui idiot în timp ce eu intrasem în cafenea, am intrat după tejghea servind clienții rămași.
Mă pregăteam să închid și eram destul de epuizat și mă durea și ceafa de la acea lovitură. Pierdut în gândurile mele am simțit cum cineva se strecoară în spatele meu, după care două mâini puternice își făcură loc pe gâtul meu iar eu tresărisem

—Te doare Kim? Am auzit acea voce suavă, am schițat un zâmbet iar un gol în stomacul meu se făcu simțit.

—Puțin... am spus încordându-mi spatele.

  Kenton îmi masă umerii, iar eu mă simțeam atât de bine, se pricepea la masaj, probabil o mai făcuse înainte.
   După câteva minute bune Kenton încetă, iar eu mă simțeam mult mai bine, nu mai erau clienți, iar eu mă pregăteam să închid. Ultimul lucru pe care îl aveam de făcut era stocul, la cât de epuizat eram, mă îndoiam că va ieși bine.

—Kim, du-te acasă, fac eu stocul. Spuse Kenton privindu-mă.

—E în regulă, îl fac eu. Am spus trecând pe lângă el, țineam în mână hârtia pentru stoc și pixul.

—Uneori ești atât de încăpățânat, spuse dându-și ochii peste cap.

  L-am ignorat continuând să notez pe acea hârtie, deși eram epuizat, nu îmi plăcea să se bage nimeni în treaba mea, nici măcar Kenton, de aceea nu voiam un coleg nou, îmi era bine așa, chiar dacă clienții erau destul de mulți, iar seara eram rupt, erau banii mei, și nu îi împărțeam cu nimeni.
Într-un final terminasem, Kenton era așezat pe unul din scaunele înalte din fața tejghelei, savurând o cafea simplă, nu înțelegeam cum putea face asta la o oră atât de târzie, dar dacă stau bine să mă gândesc, el venea aici când se trezea cel mai probabil, pe când eu mă trezeam la 06:00, aveam nevoie să fiu odihnit.

—Merg acasă, tu rămâi? L-am întrebat apropiindu-mă de el.

—Te așteptam pe tine, nu te las să mergi le jos pe vremea asta. Spuse privind prin vitrina din sticlă, stropii de ploaie se lovi de aceasta, iar câteva frunze completau decorul.

—Pot să merg și singur... am spus strâmbând din nas.

—Poți, dar nu vei merge. Spuse sec apropiindu-se de mine.

—Cum spui tu, am spus ridicând din umeri, nu aveam de gând să mă contrazic cu el, eram mult prea obosit, simțeam cum mi se închid ochii.

    Am ieșit din cafenea iar el închise activând alarma. Mașina sa era parcată chiar în față, câțiva stropi de ploaie îmi ajunseseră pe piele, simțind un fior pe șina spinării, îmi plăcea când plouă, dar să privesc, nu să fiu afară. Un BMW seria 7, nici nu mă așteptam la altceva, nu știam din ce an, nu eram interesat de mașini, nici măcar nu aveam una, aveam alte priorități acum, interiorul era din piele bej, era frumos, se potrivea cu Kenton. Îi stătea bine într-o astfel de mașină. Eu în schimb nu eram idiot să dau atâția bani pe o mașină, chiar și cu ei în mână, până la urmă nu zbura, nici nu îmi făcea de mâncare.

Stăteam într-un apartament închiriat, nu era foarte scump, dar nici foarte  ieftin, era undeva la mijloc, mă uitam la fiecare bănuț pe care îl aveam, nu eram genul de persoană să cheltui bani aiurea, îmi cumpăram strict ceea ce aveam nevoie, iar în momentul de față, îmi era bine cu taxiul, sau mai nou Kenton.
L-am privit preț de o secundă, era frumos, trăsături fine, dar masculine, de parcă ar fi fost desenat. Era concentrat la drum, și probabil se gândea la ceva anume, nu observă că mă holbam la el ca un idiot. Mi-am întors privirea spre geam, străzile erau pline de frunze colorate, culorile toamnei, era un anotimp frumos, cel puțin pentru mine.
Ochii mi se închideau ușor, și fără să îmi dau seama, treptat pierdeam contactul cu realitatea, tot ce îmi doream în acel moment, era să dorm, un somn adânc.

Îmi pare rău că ați așteptat atât, m-am apucat de Șc de șoferi, mai am puțin și dau sala, nu am renunțat la carte stați liniștiți, e abia la început, sper să rămâneți în continuare cu mine, chiar dacă nu voi posta chiar atât de des. ❤️