𝒞𝑜𝑜𝓀𝒾𝑒 𝐵𝑜𝓎 (𝒷𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)

Capitolul 27 (+18)

"Vino în biroul meu în jumătate de oră".
   Îmi amintisem de acel bilețel. Trecuse mai bine de jumătate de oră, însă trebuia să mă asigur că rămăsesem ultimul. Nu voiam să mă observe cineva intrând în biroul său. Deși aș fi scăpat cu o scuză banală, totuși nu voiam să risc.
   Apropiindu-mă de biroul său, îl auzisem vorbind la telefon, îl văzusem prin mica crăpătură formată de ușa ușor deschisă.
  Stătea relaxat pe scaunul biroului, lăsat ușor pe spate. Își desfăcu nodul de la cravată parând puțin agitat. Cum naiba își schimba starea atât de rapid?

—Trebuie să fiu neapărat prezent?...Nu vreau să îi văd pe acei idioți. Nu fac parte din consiliu și nici nu îmi doresc, îmi e de-ajuns că trebuie să conduc acest institut blestemat! Și pe lângă asta, tata mi-a lăsat pe cap un idiot, "Te rog protejează-l pe Melek" de parcă nu aș avea destule pe cap acum! Dar la naiba, a fost ultima lui dorință...

    Kenton oftă iritat trântind telefonul pe suprafața întinsă din lemn lăcuit, după care scuipă o înjurătură printre dinți.
  Am intrat ușor, iar scârțâitul parchetului îl făcu să își întoarcă privirea spre mine. Zâmbi, deși era un zâmbet fals, și nu ascundea prea mult asta.

—Bună ziua domnule director, se pare că m-am cam rătăcit, îmi puteți  arăta ieșirea? Deși, aș vrea să mai rămân puțin.

  Îmi venea să îmi dau o palmă acum, mă privi încruntat procesând cuvintele, însă nu se putut abține și izbucni îs râs. Am răsuflat ușurat privindu-l.

—Oh Kim, ești cu adevărat o încântare!

    Spuse zâmbind. Însă în scurt timp, acel zâmbet se transformă într-un rânjet.
  Își scoase o țigară din pachet, și o poziționă între buzele sale pline, atât de perfecte.

—Încercam să te înveselesc doar.

   Am spus apropiindu-mă de el. Se ridică în picioare ocolind biroul, ajungând acum în dreptul meu. Trase adânc din ea lăsându-și capul ușor pe spate, mișcările lui erau atât de precise, de parcă își controla perfect fiecare mișcare, era atât de superb.
   Mă privi preț de câteva secunde, lăsându-și mai apoi țigara în scrumieră. Se apropie de urechea mea făcându-mi tot corpul să tresară, după care îmi linse ușor lobul șoptind suav:

—Se pare că ai reușit mai mult de atât.

  Îmi simțisem obrajii arzând. Îmi ridică bărbia cu două degete, făcându-mă să îl privesc în acei ochi superbi. Îmi doream atât de mult să îl sărut, să îi simt atingerea, să îi aud vocea suavă, îl doream atât de mult!

—Ți-am lipsit...atât de mult?

  Întrebă punând accent pe ultimele două cuvinte. Își trecu limba peste de-a lungul gâtului meu făcându-mă să gem înfundat. Își croi drum pe sub cămașa mea făcându-mă să icnesc, mâna sa rece împreună cu pielea mea fierbinte îmi oferea o senzație de nedescris. Mă prinse de curea lipindu-mă de el dintr-o singură mișcare.
   Simțeam o mare presiune în partea de jos a corpului, și începusem să tremur ușor, respiram sacadat, eram atât de înfierbântat, simpla lui prezență mă făcea să o iau razna!
  Scăpă rapid de curea lăsându-mi pantalonii să alunece în jos, trase de boxeri scăpând și de aceștia.
   Își lăsă privirea în jos la penisul meu ce se afla în maximă erecție, își trecu limba peste buze rânjind, mă privi scurt după care își lipi buzele de ale mele într-un sărut dulce cum numai el îmi putea oferi.
   Scăpă de sacou și cămașă, aruncându-le într-un colț al încăperii.
   Razele soarelui se loveau de trupul său făcându-l să strălucească, mușchii perfect conturați, nu exagerat de mari, exact atât cât trebuie, erau acum etalați în fața mea, făcându-mă să-l doresc din ce în ce mai tare, la naiba; omul ăsta nu avea nicio imperfecțiune!
   Mă lipi cu abdomenul de suprafața rece, făcându-mi toți mușchii să se încoarde la acea atingere. Am auzit sunetul cataramei ce urma să se desfacă, iar atingerea buzelor sale fine pe gâtul meu, ce îmi provoca mii de fiori.
   Îmi plimbă două degete peste buze introducându-le ușor înăuntru, am început să le sug ușor, mă simțeam atât de fierbinte sub atingerea sa. Le scoase din gură mea umede și lipicioase, chicoti ușor mușcându-mă de umăr, după care își vârâ cele două degete între fesele mele, îmi mărisem ochii când își introduse un deget înăuntrul meu mișcându-l ușor, după care urmă al doilea, făcându-mă să gem scurt.

—Iartă-mă Kim, nu ești destul de excitat și s-ar putea să fiu puțin cam dur, dar am nevoie de asta acum...am nevoie de tine!

   Cu acele ultime cuvinte, își poziționă capul erect între fesele mele intrând cu totul făcându-mă să icnesc. Simțisem o ușoară durere, iar când începu să se miște destul de violent, durerea se amplifică.
  Se împinse mai tare în mine făcându-mă să-mi încordat maxilarul, și să strâng marginile biroului între degete. Durea, la naiba! Durea atât de tare!

—Opre-..ște-te...ahh...te rog...

     Încercasem să spun, însă ieși mai mult ca o șoaptă. Nu părea că voia să se oprească până nu avea să termine. Am oftat încercând să îmi controlez respirația, căci sințeam că nu mai am aer.
   Se opri brusc ejaculând în interiorul meu. Respira sacadat și îi sințeam corpul tremurând când se lipi de spatele meu, oftă lung odihnindu-și capul pe unul din umerii mei, după care își croi drum pe sub mine cuprinzându-mă într-o îmbrățișare strânsă ca pe un ursuleț din pluș. Nu mai eram în stare să îmi mișc nici măcar un deget.
   Stăteam așa de ceva timp, în îmbrățișarea sa, de parcă nu ar fi vrut să îmi mai dea drumul, dar nici că voiam să o facă. Deși suprafața din lemn, începu să mă incomodeze puțin...

—Iartă-mă Kimmy, sunt un idiot.

     L-am auzit șoptind, oftasem, îmi spusese numele pe un ton atât de dulce, încât aproape că uitasem că încă se afla în interiorul meu.
   Și parcă citindu-mi gândurile, se îndepărtă făcându-mă să gem scurt, lăsând în urmă lichidul lipicios și călduț ce mi se scurse încet pe coapsă în jos.
   Mi-am îndreptat spatele, iar coloana vertebrală împreună cu alte câteva oase, se auziră pocnind. M-am întors privindu-l pe Kenton, părul îi era ciufulit, dar la naiba, chiar și așa era atât de frumos! L-am privit încruntat, și parcă știind că aștept o explicație, spuse:

—Am avut o zi proastă.

Mi-am tras pantalonii închizându-mi cureaua, iar cămașa ce îmi era deasupra pieptului, am tras-o în jos, destul de șifonată ce-i drept.
Am oftat din nou fără să vreau. Și ce naiba ar fi trebuit să îi spun acum? Că mă rănise destul de tare dar sunt un idiot și îi făcusem pe plac pentru că sunt îndrăgostit până peste cap de el?! Dracu' să-l ia de idiot, că îl doream în fiecare secundă, că simțeam că nu am aer în prezența sa? Că voiam să fie al meu? Că îl iubeam?! La dracu..chiar îl iubeam! Tsk...asta era atât de frustrant.

—Înțeleg.

Am spus înghițindu-mi cu greu saliva. Simțeam un nod dureros în stomac, și voiam să plec acasă, să mă închid în baie, și să plâng ca ultimul idiot, pentru că simțeam nevoia să mă descarc, și în niciun caz nu aveam de gând să o fac în fața lui.

—Kim...

—Sunt bine, sunt doar puțin obosit.

    Am spus ridicând din umeri, și nu mințeam, cel puțin nu cu a doua variantă, mă simțeam atât de epuizat, nu eram în stare de nimic.
    M-am ridicat în picioare iar el se îndepărtă, dar nu făcusem doi pași, căci mă dezechilibrasem căzând, însă nu pe suprafața întinsă și dură cum mă așteptasem, ci în brațele sale. Simțeam o durere de cap îngrozitoare urmată de o amețeală puternică.
   Înainte să închid ochii, auzisem vag ultimele cuvinte: "Kimberly ești bine? Nu..la naiba, nu voiam să te rănesc!"

Ceva puțin mai hard. Hehe :>
Iar micuțul nostru se pare că s-a cam îndrăgostit! :x