Kimberly era un simplu băiat, ce are un job banal într-o micuță cafenea, într-un orășel la fel de mic unde nu se întâmplau foarte multe. Un bărbat misterios ce ascunde multe secrete întunecate apare, iar viața lui Kimberly este întoarsă la 180 de gr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am deschis ochii ușor auzind un zgomot, ușa de la intrare. Mi-am întins spatele oftând, nu mai dormisem de ceva timp atât de bine, fără să mă trezesc forțat la șapte dimineața. Însă nu aveam ce face, asta dacă nu voiam banii alor mei, și nu voiam nici măcar un cent din partea lor. L-am privit cu coada ochiului pe Kenton. Purta un costum negru simplu, îmi mușcasem buza inferioară, îi stătea atât de bine. Îmi amintisem de cele întâmplate, și îmi simțeam obrajii arzând, iar din reflex mi-am băgat capul în perna pufoasă, de parcă ar fi fost posibil să dispar în acel moment. Se așeză pe marginea patului mângâindu-mi spatele gol, acest gest provocându-mi fiori în tot corpul, mâna sa era rece în comparație cu pielea mea fierbinte.
—Bună dimineața Kim!
Spuse acesta suav sărutându-mi spatele. Simțeam un nod în stomac, îmi simțeam obrajii arzând și bătăile inimii erau atât de accelerate încât cred că până și el le putea auzi.
—Neața...
Am spus cu jumătate de gură neluându-mi chipul din acea pernă.
—Ești bine Kimmy?
Întrebă acesta chicotind, am oftat întorcându-mi capul spre el. Eram pregătit să îl întreb unde fusese, însă îmi amintisem că azi era înmormântarea tatălui său, și totuși își păstra acel zâmbet pe chip, ca și cum ar fi fost o zi ca oricare alta, de parcă nu îl afecta deloc.
—Asta ar fi trebuit să te întreb eu...
Am spus ridicându-mă în capul oaselor, l-am privit înclinându-mi capul într-o parte. Pătura îmi alunecă pe trupul gol până la brâu, mi-am mușcat buza pe interior, era singurul material ce îmi acoperea corpul.
—Nu îți face griji pentru mine.
Spuse atingându-mi ușor obrazul, își trecu un deget peste acesta ajungând la buze, le mângâie ușor privindu-mă, avea din nou acea privire pătrunzătoare ce îmi provoca fiori reci.
—Melek cum e?
Am întrebat privindu-l, el doar ridică din umeri indiferent, după care spuse:
—Va fi bine, noul an va începe peste o săptămână, sper doar că va fi prezent, e ultimul său an, și e foarte important pentru fiecare elev în parte, de asemenea, va fi primul tău an la universitate.
—Nu am acceptat!
Acesta își ridică o sprânceană, nu părea prea încântat de acest răspuns.
—Mă refuzi cumva?
Întrebă acesta rânjind, mă privi în ochi făcându-mă să înghit în sec.
—Poate...
Am spus, iar un zâmbet jucăuș îmi apăru pe buze, acesta se aplecă deasupra mea sărutându-mă scurt, am gemut când își introduse limba între buzele mele, adânci sărutul prinzându-mă talie, ajungând acum deasupra sa. Îmi simțeam obrajii arzând, reușise cu un simplu sărut să îmi provoace o erecție, iar asta nu era deloc în avantajul meu.
