| ficțiune adolescenți | thriller psihologic | dark romance | LGBTQ+ |
Naratorul le-a știut pe toate. A știut exact când inima abială a unei păpuși fandosite s-a oprit, când gândurile otrăvitoare au prins viață și când nimeni nu s-a mai î...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
╔═══════꧁꧂═══════╗
În următoarea zi Owen o zări pe Sydney prin mulțimea de studenți nedumeriți care încercau să între în sala de clasă.
— N-ai venit ieri la cafenea, îi reproșase Sydney fără să-l salute sau să mai facă alte introduceri.
Brunetul nici nu avea de gând să-i răspundă, deoarece replica ei tăioasă îl rănise mai tare decât un ciob de sticlă care intrase în contact cu pielea. Amândoi tăceau, dar se uitau profund unul în ochii celuilalt fără a spune sau a mima ceva, toți cei din jur devenind inexistenți și estompându-se încetul cu încetul din peisajul creat de cei doi adolescenți.
— Bună dimineața! îi salutase profesoara de literatură pe toți, deschizând ușa clasei care până atunci fusese încuiată.
Și cu acea ocazie, toți se înghesuiră să intre în clasă, Sydney rămânând în spatele tuturor, alături de Owen.
— Ne putem întâlni în seara asta dacă vrei. De data aceasta promit că voi veni, îi spusese Owen creței, așezându-se în prima bancă.
Însă aceasta se îndepărta de el încet, nebăgându-l în seamă. Era sigură că băiatul urma să mintă și de acea dată, iar minciunile persoanelor din jurul ei o aduceau la extaz și îi făceau sângele să clocotească-n vene. Se așeză în ultima bancă și își scoase notițele în liniște, mai recitând o singură dată în gând poezia pe care trebuia s-o scrie pentru ora de literatură.
,,Îmi deschid sufletul în fața ta, Deși tu mă vrei doar pentru a te ajuta Și-mi presari iluzii printre pistruii mici Sperând că într-o zi vei putea pleca, Fără a mă răni"
,,Sec", gândise pentru ea, luând creionul cu vârful tocit pe care îl găsise undeva prin rucsac, urmând să mai născocească câteva minciuni absolut fermecătoare.
— Știți cât de mult am așteptat ziua de azi? Abia aștept să văd cum v-ați presărat ideile și emoțiile pe o foaie de hârtie și cum ați reușit să realizați niște capodopere, îi încurajase profesoara de literatură, exact atunci făcându-și apariția persoana pe care Sydney se aștepta să n-o mai vadă niciodată.
— Îmi pare rău c-am întârziat, spusese Sam scurt, ducându-se țintă spre banca lui Sydney. Pot să mă așez? adăugase în șoaptă, așteptând cu sufletul la gură un răspuns din partea fetei.
— Nu. Mai sunt o grămadă de bănci și tu ai ales-o fix pe asta. Unde suntem? În filme americane prost regizate?
