| ficțiune adolescenți | thriller psihologic | dark romance | LGBTQ+ |
Naratorul le-a știut pe toate. A știut exact când inima abială a unei păpuși fandosite s-a oprit, când gândurile otrăvitoare au prins viață și când nimeni nu s-a mai î...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
╔═══════꧁꧂═══════╗
- Sam! țipetele lui Ansel umpleau camera aproape goală din apartamentul fetei blonde care se presupunea că era mama acestuia.
Era a patra oară în săptămâna aceea când crețul venea la apartamentul domnișoarei Madsen, pentru a se juca cu băiețelul de nici patru ani care-i cucerise inima mai repede decât orice altă persoană din viața lui.
Chiar dacă la început acesta o asimila pe mama lui Ansel cu Sydney, la scurt timp acesta realiză că acea femeie era de fapt mătușa lui, în următoarele câteva săptămâni reușind s-o cunoască și pe cea care-l aduse pe lume pe micuțul care-i făcea pur și simplu ziua mai bună.
O fată destul de scundă, de vreo o sută cincizeci și șapte de centimetri, cu părul lung și blond care mai mereu îi era murdar și buzele date mereu cu un ruj închis, pe numele său Coralie îi dăduse viață lui Ansel la numai șaisprezece ani, în urma unui... accident. Tânăra obișnuia să lucreze într-un bar, bar la care mai tot timpul venea tatăl băiețelului cu părul blond închis. Cei doi se întâlniseră destul de des, până ajunseseră să formeze un cuplu pentru aproape un an de zile. Acel băiat îi promise totul lui Coralie, inclusiv inelul de nuntă, pe care aceasta nu mai apuca să-l vadă odată cu nașterea lui Ansel.
Deși blonda se trezi cu un copil la vârsta la care alte fete abia erau implicate în prima lor relație serioasă, ea nu se gândi nicio secundă să-și dea copilul spre un centru de plasament sau să se descotorosească de el, ci mai degrabă îl crescu așa cum știuse ea cel mai bine, încercând să-l țină ascuns de ochii lumii.
- Sam, până la urmă, te-ai împăcat cu iubita ta? îl întrebă Ansel cu nonșalanță, potrivind câteva piese Lego din care trebuia să iasă la sfârșit o mașină de curse.
- De ce ai nevoie de atâtea informații cu privire la acest aspect? Creierașul tău încă nu e pregătit să înțeleagă toate dramele prin care trec eu, îi zâmbi crețul în timp ce-i ciufuli părul băiețelului din fața lui.
- Ai spus că vreți să aveți copii cel puțin la fel de frumoși ca și mine, își încrucișă blondul mâinile la piept, făcând boticul specific unui copil mic care face pe supăratul, iar eu vreau să știu când mă pot juca și eu cu ei.
- Tu chiar ai reținut tot ce ți-am spus acum trei săptămâni în parc? râse amar Sam, gândindu-se la toate planurile lui de viitor care se pierduseră în orele celor douăzeci și una de zile care abia își aflară sfârșitul în fața timpului.
Da, trecuseră exact trei săptămâni de când el și Sydney avuseseră parte de ultima discuție. Exact în urmă cu trei săptămâni creața îi spuse cu o frază de emoții încrustată-n glasu-i aproape angelic că vrea s-o lase în pace, iar el îi respectă decizia, ieșind din viața ei cu capul sus, privind înainte și parcă văzându-și din urmă viitorul trecându-i prin fața ochilor.
