| ficțiune adolescenți | thriller psihologic | dark romance | LGBTQ+ |
Naratorul le-a știut pe toate. A știut exact când inima abială a unei păpuși fandosite s-a oprit, când gândurile otrăvitoare au prins viață și când nimeni nu s-a mai î...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
╔═══════꧁꧂═══════╗
- Ar trebui să-ți păstrezi sentimentele pentru cineva căruia chiar îi pasă de tine, iar faptul că m-ai adus la petrecerea lui Billie îmi demonstrează exact contrariul, spuse Sydney agitând paharul în care se afla cafeaua amară pe care obișnuia să o bea la orice petrecere la care lua parte.
Sentimentele lui Owen erau în sfârșit clare, dar totul părea mult prea complicat pentru mintea lui în care sălășluiau numai energii pozitive și posibil câteva citate din cărțile de dragoste, pe care le învăță special pentru fata cu părul alb care îi frânse inima de două ori. Owen se exista, se merita, dar nu știa să se prețuiască, mai degrabă lăsând acest lucru în seama unor persoane total nepotrivite.
- Nu înțeleg de ce exagerezi atât de mult. Eu nu te-am judecat când erai împreună cu Sam, iar el și-o trăgea cu Beverly în fiecare zi, îi replică băiatul cu păr lung strângând paharul din plastic cu putere.
- Eu și Sam nu am fost niciodată împreună, spuse creața cu o ușoară urmă de tristețe în glas.
Ceea ce tocmai îi spuse Owen nu era ceva nou, deoarece vorbise cu Beverly despre acest aspect, dar ea niciodată nu pomenise de lucruri atât de ,,personale" între cei doi.
,,Sydney, ești ciudată. Bineînțeles că biata fată nu ți-a povestit tot ce a făcut cu Sam în doi ani de relație." gândi fata pentru ea, încercând să mai îndulcească cafeaua care dintr-o dată își pierduse aroma.
Atunci când realiză că toate acele întrebări aveau exact același răspuns, un lucru îi era clar: Sam era doar un actor pe scenă, iar cei din jur erau spectatorii care așteptau o piesă de teatru de-a dreptul dramatică și, asta primiseră oarecum. Sydney nu mai voia să se gândească la nimic, decât la cea mai vie zi din viața ei care îmbătrânea prematur. Momentul în care crețul o sărutase era pe departe cel mai minunat moment din acea zi, iar ea încă-i putea simți aroma de vanilie și piersici pe buzele ei care întodeauna erau uscate.
Îi era dor. Nu îi era dor de Sam atât de mult pe cât îi era dor de momentele petrecute cu el și clipele în care îi făcea corpul să danseze după propia-i muzică pe care o auzea până și cel mai surd om, zâmbetul lui al dracului de frumos ferecând realitatea într-o poveste al cărei final era încă de nedescifrat.
Pentru câteva secunde aceasta gustă din plin cum era să te arunci în gol. Simțea că-și pierdu mințile din cauza unui virus idiot care-i dădu planurile peste cap exact când păru că se aliniaseră planetele. Da, era adevărat faptul că ea avea o oarecare simpatie pentru creț, dar nu putea duce acea simpatie în cealaltă extremă numind-o ,,iubire". Cu toate astea, ea știa că simțea ceva puternic și că sentimentele nu-i dădeau pace, dar nega asta.
