| ficțiune adolescenți | thriller psihologic | dark romance | LGBTQ+ |
Naratorul le-a știut pe toate. A știut exact când inima abială a unei păpuși fandosite s-a oprit, când gândurile otrăvitoare au prins viață și când nimeni nu s-a mai î...
Oops! Questa immagine non segue le nostre linee guida sui contenuti. Per continuare la pubblicazione, provare a rimuoverlo o caricare un altro.
╔═══════꧁꧂═══════╗
Teancul de documente de pe biroul lui Sydney creștea pe măsură ce Ben mai adăuga câte o hârtie pe care erau imprimate niște cuvinte care veneau să prezinte o strategie de marketing.
- Sunt mai mult ca sigur că profesorului o să-i placă proiectul nostru. Am muncit... își începuse roșcatul ,,discursul", dar se opri brusc când realiză că el nici nu ținuse cont de timpul care se scurse mult mai rapid în acea zi.
- Patru ore și jumătate, îi completă Sydney fraza, dându-i un pahar cu apă băiatului care stătea lângă ea, în pat, pentru a-i potoli setea.
Cei doi se priveau atent în ochi, făcând ca lucrurile din jurul lor să se estompeze în culori închise, formând un fundal întunecat care prindea culoare încet-încet în momentul în care aceștia își zâmbiră.
Sydney nu-și dorea să-l dezamăgească pe Ben, mai ales pentru că, mai nou, el era sufletul ei pereche. Practic, celor doi le era menit să înoate prin eter, fără colac de salvare și să străbată cărările iubirii, neștiind care era destinația finală sau dacă vor ajunge în acel punct măcar.
Ben își ridică ușor mâna pentru a-i da o șuviță de păr după ureche creței, moment în care aceasta îi observă cuvintele mici tatuate pe încheietura mâinii cu o cerneală albastră care abia putea fi zărită. Îi prinse mâna fără a-i da vreo explicație, analizând cuvintele care se presupuneau că trebuiau să fie spuse de ea.
,,Ich liebe dich!¹" citi în gândul ei, urmând să se întrebe când urma să scoată pe gură acele cuvinte de-a dreptul clișeice.
- Se pare că-ți place tatuajul meu, chicoti roșcatul în timp ce se lăsă pe spate.
Sydney își așeză capul lângă al lui, urmând să privească tavanul cu o ușoară îngrijorare care-i fusese provocată de inima înțepată cu minciunile otrăvite pe care reușise să i le genereze creierul. Un nou sentiment, precum o nouă vechitură, se inaugurase în corpul ei, făcând-o să creadă că poate ea nu îi era menită băiatului care o admiră pe tot parcursul căderii ei în groapa infinit de adâncă și plină de gânduri.
- Nu mă lua de proastă, știu toată faza cu virusul ăsta albastru. Până și eu am fost victima lui, spuse creața pe un ton cât se poate de autoritar, arătându-i cuvintele de pe încheietura ei care, după ce fusese vindecată, deveniseră negre.
Înainte ca Ben să poată citi cele patru cuvinte aparent mult prea îmbârligate de pe încheietura creței, telefonul acestuia scoase un sunet ciudat, ca și când ar fi primit un mesaj.
