Supremație Absolută

Capitolul 11 ~ Rhett

         — Suntem pregătiți? întreb din mers, iar când primesc confirmarea tuturor, intru în mașina mea nouă și pornesc motorul, savurând sunetul mirobolant al acestuia.

         Au trecut suficiente zile de când Vivian este departe de noi, de mine. Nu avem cel mai bine pus la punct plan, însă cine nu știe că improvizările merg minunat. Noua mea mașină, este un Bugatti Veyron, lucios și pregătit de uimitoare curse de acum înainte.

         Însă prima lui misiune va fi una de salvare.

         Ne-am aliat cu un alt clan, cel Nordic, în speranța că, dacă vom fi mai mulți decât ei vom reuși să-i învingem. Nu-mi face plăcere când văd mașinile scumpe, colorate cu diferite inscripții chinezești pe ele, trecând pe lângă noi în viteză, însă ei sunt singurii care știu unde se află conacul Sudicilor, ceea ce este o informație pe care alții se tem de moarte, pentru a ne-o zice nouă.

         — Kim, direcționează-ne, îi spun prin stație, uitându-mă către BMW-ul matt din fața mea, acesta încuviințând tot prin stație.

        — La dreapta, pe strada Martin Louis, apoi tot înainte vreo jumătate de oră , îmi spune el, eu mârâind frustrat.

        La naiba, am rezistat mai bine de o săptămână, însă încă jumătate de oră îmi este imposibil.

        Arunc o privire în oglinzile retrovizoare, asigurându-mă, după care intru în depășire a vreo trei dintre mașinile noastre, schimbând viteza și călcând accelerația până când ajung la două sute treizeci de kilometrii pe oră, ceilalți alăturându-se.

        — Să înceapă distracția, țip eu în stație, o grămadă de chiuituri și aprobări venind înapoi ca răspuns.

       Mașina îmi zboară pe asfalt, făcându-mă să rânjesc mândru. Vitezele ajung repede de la a patra la a săsea, eu atingând trei sute de kilometrii. Fac uneori slalom printre câte o mașină, ceilalți continuând șirul în spatele meu.

       — Rhett, la următoarea ieșire! mă anunță Amias, făcându-mă să ies de pe autostradă printr-un drift, încadrându-mă perfect pe cealaltă șosea.

      Urechile îmi vâjâie de adrenalină, făcându-mă să o las mai moale, deoarece aici traficul este mai mare. De odată, oamenii arată cu degetul în urma noastră, ori mirându-se de numărul nostru mare, ori de mașinile scumpe pe care le conducem.

      Simt cum mi se mărește ego-ul, așa că accelerez mai tare pentru a face motorul să scoată sunetul mult iubit, dându-mă în stambă. 

      — Ai grijă omule, te apropii! țipă Scott în stație, făcându-mă brusc atent la ceea ce aveam în față.

         O ultimă stradă, înconjurată de copaci care limitau privirile curioșilor se întindea în fața mea, făcându-mă să încetinesc până când ajung la o viteză cu care poate merge o mașina sport pe un drum cu pietre. Treizeci la oră. 

         — La dracu cu SUV-urile lor, mârâi, lăsându-i pe Nordici în fața mea, aceștia luând poziția de defensivă.

         Găsim un loc ferit pentru a ne opri, după care ne urcăm în piesa noastră de rezistență, condusă de nimeni altul decât Scott, care adoră să se izbească în lucruri.

         Bine, poate este destul de gândit planul nostru.

         Kim cu clanul său se postează într-un V cu mașinile în fața noastră, pentru a nu fi descoperiți, noi apucând armele și pregătindu-ne de cea mai mare luptă care a avut vreodată loc între clanurile noastre. Theya îmi face cu ochiul, Tom înclină din cap, iar Scott scoate un urlet entuziasmat.