Gemenele din Verwood

Capitolul 19- Vise si astre- partea 2

S-a intunecat. Am iesit in liniste din cortul meu, strecurandu-ma afara din poiana. Credeam ca nu m-a observat nimeni, dar m-a vazut Stephen. Si eu l-am vazut, dar nu am stat in loc. Mi-a strigat numele de doua ori. Am continuat sa merg, fara sa ii raspund. Am ajuns in padure. Angel m-a pus sa strang niste plante magice din imprejurimi si sa-l ajut la o potiune. Nu stiam prea multe, ci doar ca il va ajuta sa ajunga mai repede la pumnal. Inca nu-i intelegeam planul insa nu ma preocupa prea mult; doar ma supuneam lui. Cand am terminat, m-a lasat sa plec. Mergeam incet, cu capul plecat, cand brusc m-am lovit de ceva. Am cazut in iarba. In momentul urmator, o mana alba s-a aplecat sa ma ridice. In lumina lunii am vazut chipul persoanei de care ma ciocnisem. Era o fata, inalta si slaba, cu parul negru ca taciunele, lung si drept si cu ochii albastri. Era imbracata in intregime in violet si negru si nu puteam sa nu ii observ amuleta de argint de la gat cu sfera alba. Era o vrajitoare, cu siguranta.

-Esti bine, m-a intrebat. Te-ai ratacit cumva?

-Nu! De ce toata lumea ma intreaba daca m-am ratacit?

-E ciudat sa vad pe cineva aici. Cine te-a mai intrebat?

-An... Un prieten.

-Imi poti spune cum il cheama? a intrebat suspicioasa.

-Nu am voie, imi pare rau, trebuie sa plec.

Am fugit intr-un suflet de acolo. 

-Angel, desigur! a exclamat deodata fata, cu privirea atintita inca asupra mea.

In dimineata urmatoare m-am trezit foarte devreme. Cum nimeni altcineva nu se mai trezise am plecat sa ma plimb putin in jurul poianei. Nici nu ma indepartasem bine cand, ceva m-a tras de mana. Era acea fata bruneta de aseara. Fata s-a asezat in spatele unei tufe mari si m-a tras la pamant, sa stau langa ea.

-Cine esti si ce vrei de la mine? am intrebat-o simtind cum ma cuprinde nelinistea.

-Asculta, stiu ca ai vorbit cu fratele meu aseara si vreau sa imi spui ce ti-a zis. Stiu ca planuieste ceva de multa vreme dar mie nu-mi spune ce si presimt ca nu e de bine. 

-Deci tu esti sora lui Angel... 

-Sade. Ma numesc Sade.

-Da, stii, imi pare rau, nu pot spune.

-Te implor, e important!

Am ezitat. Voiam sa ii spun dar cuvintele mi se blocasera in gat. Am deveit agitata si confuza.

-Te-a hipnotizat! a strigat brusc. Pot rezolva asta.

Mi-a fixat privirea. Pupilele ei s-au micsorat, devenind violet. Nu imi puteam misca corpul si resimteam acea ameteala insuportabila. Am gemut. Ochii ei si-au revenit intr-un final, iar eu am putut in sfarsit sa rasuflu.

-Ce s-a intamplat? am intrebat speriata.

-Am anulat hipnoza, a murmurat.

-Cum ai facut-o? El are o putere speciala, care nu poate fi invinsa cu magie obisnuita.

-Poate si eu sunt speciala.

S-a ridicat, dandu-se un pas inapoi. A inchis ochii, si-a departat bratele si a spus o scurta incantatie. Corpul ei s-a invaluit in lumina si cat am clipit, ea s-a transformat intr-un scorpion. Apoi, un minut mai tarziu, era din nou ea.

-Esti ca el! am exclamat fascinata, dar si oarecum speriata.

-Da si acest lucru m-a ajutat sa indepartez hipnoza. Acum, ce ti-a zis Angel? 

-De unde stiu ca nu esti de partea lui?        

-Vrei o garantie? Uite! a spus, punandu-mi in palma talismanule ei cu sfera de magie alba.

-In regula. Te cred. Deci, sa incepem. 

I-am povestit in intregime totul. Cum am aflat de magie, cum am pornit in cautarea Rafaellei, cum noi doua am ajuns sa conducem un clan pentru oprirea Fionei, cum l-am intalnit pe Angel si cum m-a hipnotizat si mi-a destanuit planul lui.

-Si nu a vrut ca eu sa aflu?! Ticalosul! Probabil avea de gand sa ma abandoneze undeva si sa plece el fericit cu velorii, dar oricum, povestea s-ar fi terminat prost, pentru ca sunt sigura ca velorii doar il folosesc. Ei se prefac a fi slugile loiale ale stapanei, el gaseste pumnalul si ii da lor, ei o omoara pe Fionna, iau puterea si il distrug pe Angel definitiv. Ei vor numai putere. Nu le pasa de nimic altceva. Stiu ca sunt in stare de orice pentru a ajunge in varf. Cat de naiv e fratele meu?

-Ai dreptate! Se credea ca velorii vor doar sa restabileasca pacea, dar in realitate ei sunt exact ca cea pe care incearca sa o omoare.

-Intr-adevar. Uite, eu, ma gandeam ca, daca tot incercati sa ii invingeti si sa luptati impotriva Fionei, poate, aveti nevoie de inca un aliat...

Am zambit larg. Stiam ca fiecare persoana in plus ne va ajuta sa fim cat mai aproape de victorie, in plus, ea era scorpion, avand o abilitate deosebita care sigur ne-ar fi folosit.

-De acord! am exclamat incantata.

Am dat mana, ca o promisiune nescrisa si brusc, s-a facut intuneric si nu am mai auzit sau simtit nimic. Eram ca intr-o trans ciudata, din care imi era imposibil sa ies. Pe ecranul mintii mele s-au proiectat cateva imagini luminoase. Una dintre ele, reprezenta cerul si constelatiile vazute in vis. Imediat am inteles totul. Sarpele, de la Angel, scorpionul, iar mainile impreunate, de la alianta mea cu Sade. Eram atat de entuziasmata incat nu am realizat cand mi-am revenit.

-Esti in regula? a intrebat.

-Da, foarte! Acum, hai sa ii trezim pe ceilalti si sa iti fac cunostinta cu ei.

Ne-am intors in poiana. Am inceput sa strig si sa fac zgomot, toti incepand sa iasa pe rand, infuriati, din corturi.

-Atentie lume, ea este Sade si este noua noastra aliata.

Supararea a disparut intr-o clipa si toti ne-au inconjurat sa ii ureze bun-venit.

-Deci asta ascundeai, a zambit Stephen, aparand pe neasteptate in spatele meu.

-El cine e? a intrebat brusc Sade, langa urechea mea.

-El e Stephen, cel mai bun prieten al meu si cel mai de incredere aliat. El e cel care m-a ajutat sa o gasesc pe sora mea. De ce intrebi?

-Cred ca incep sa ma indragostesc, a chicotit.

Aceste cuvinte m-au lovit din plin. Am ramas totusi zambitoare, spunand:

-Asta e bine.

Totusi, aveam un sentiment oribil in stomac, care s-a accentuat cand ea a mers la el, i-a strans mana si i-a dat o scurta imbratisare de "bun-venit". Stiam ca intre mine si Stephen nu trebuia sa existe nimic, dar ceea ce simteam era cu siguranta gelozie pura.