ARDEN

Capitolul trei

„Nu îi e frică să te lase singură printre atâția masculi?"

A doua zi

Suntem toți în living, cu câte o băutură rece în mână, făcându-ne planuri pentru mai târziu.

Dawson încă nu s-a întors de la prietenii lui și nici nu a răspuns la cele trei apeluri primite de la mine. Sper să fie în regulă, deși știindu-l cu persoanele dragi lui, nu văd de ce mi-aș face griji.

– Propun să mergem la meciul de baseball care se ține la vreo cincisprezece minute de mers cu mașina de aici, ce ziceți? Marcus hotărăște să spargă gheața.

Toți băieții sunt de acord, plus Miriam, Ella și Tamara.

– Eu n-am habar ce se întâmplă acolo, dar aș încerca să văd cum e, mă bag în discuție.

– Mie nu-mi place, e super plictisitor, se plânge Mia, în timp ce-și lasă capul pe speteaza canapelei.

– Nici mie nu-mi place, dar zic totuși să încercăm, cât de rău poate fi? În plus, suntem toți acolo, găsim noi altceva de făcut în caz de orice, nu? intervine Lisa.

– Da, bună idee, să fim toți e mult mai șmecher. Promit să-mi accept pedeapsa dacă cineva pleacă plictisit de acolo, dragul de Marcus s-ar sacrifica pentru noi.

Acum ne uităm cu toții la Mia și așteptăm un răspuns, deoarece am hotărât ca dacă unul nu e de acord, rămânem toți acasă, fiindcă suntem un grup și n-ar fi frumos să plecăm toți fără unul.

– Fir-ar, la naiba, bine, accept! spune Mia cu mici pauze între.

– Așaaa da! Marcus aproape că sare de bucurie, iar noi ne prăpădim de râs pe podea.

– Blanca, îl poți chema și pe Dawson, dacă sunt și ceilalți de acord, Miri vine cu ideea asta. Ar fi frumos să fim toți împreună, ce ziceți?

Ceilalți aprobă și spun că e în regulă și că nu-i deranjează.

– Sigur, ar fi frumos. O să-i spun, o asigur, apoi le ofer celorlalți un zâmbet drept mulțumire.

Mergem în camerele noastre să ne odihnim puțin, căci afară încă e insuportabil de cald, iar mai târziu, după ce va apune soarele vom pleca, deoarece meciul începe pe la nouă seara.

După ceva timp, apare și Dawson în cameră, descheiat jumătate la cămașă și cu părul în toate părțile.

– Oo, hei, babe! Credeam că sunteți la plajă, că nu e nimeni pe jos.

– Bună! îi fac cu mâna în timp ce îl privesc cum își lasă geanta de umăr pe un fotoliu maro. Ne-am retras puțin să ne odihnim pentru că mai pe seară vom merge la un meci de baseball.

– Super, vine reacția lui. Eu mă bag la un duș, spune în timp ce trage un prosop după el, apoi merge spre baie.

Credeam că va spune de unul singur că vrea și el să vină.

– Dawson, ai vrea să vii cu noi? Meciul începe pe la nouă și...

– Babe, nu te supăra, dar în seara asta am stabilit cu gașca că mergem la un fotbal. N-am mai jucat de mult.

Faptul că m-a refuzat, deși subtil, mi-a schimbat starea pe moment.

– Bine, nicio problemă. Te-ai distrat aseară? încerc să schimb subiectul.

– Oo, mamă! A fost dată naibii seara trecută, asta e tot ce spune.

Iar eu îi zâmbesc politicos, apoi se duce să facă un duș.