ARDEN

Capitolul opt

„Nu suntem împreună și n-ai niciun drept asupra mea!"

Ziua a șasea

În seara asta am fost toți de acord să ieșim și să ne distrăm. După ce se înserează vom merge la clubul The Hell, care e la câteva minute de mers pe jos de la cabana noastră, așa că cel mai probabil vom lăsa mașinile aici, fiindcă e aproape și poate vor dori mai toți să bea câte ceva.

Miriam m-a prevenit să mă pregătesc de orice, căci nu se știe pe unde vom petrece în aceste zile, dar sincer nu mi-a trecut prin cap să strecor chiar și ceva potrivit pentru o ieșire în club. Așa că sunt nevoită să apelez la fete. Însă Miriam abia a așteptat momentul, așa cum pare după fața ei. Și asta pentru că a spus că mă va ajuta ea și-mi va împrumuta ceva din garberoba adusă de acasă. Și nu exagerez când spun garberobă, fiindcă fata asta pare că și-a luat jumătate de dulap după ea, să nu mai pun la socoteală și hainele pe care le avea aici, probabil lăsate de dățile trecute.

Blonda se postează în fața mea cu ditamai rânjetul diabolic, iar în mână ține o rochiță din satin, scurtă bineînțeles, fără mâneci, dar cu bretele subțiri din lanțuri argintii, iar culoarea e un roșu sângeriu. Îmi las un oftat prelung să-mi scape printre buze și blestem în gând faptul că nu am ascultat-o. Aș fi putut strecura una dintre rochițele mele vaporoase și mult prea cuminți în comparație cu magnetul de priviri din mâna ei.

– Să nu aud vreun comentariu, mă atenționează, înainte să-mi pună rochia în brațe și să mă trimită spre camera mea.

– Mai pot spune ceva? rostesc spășită, apoi merg să mă schimb.

– Vin imediat să te aranjez, mă anunță înainte să ies pe ușă.

A rămas că mă va ajuta să-mi fac părul. Probabil niște bucle lejere care să atârne ușor în valuri pe spate, s-ar potrivi de minune. Iar de machiaj m-am ocupat singură. Fiindcă știe că nu-mi place să exagerez și pentru că de obicei nu obișnuiesc să folosesc mai mult de un ruj și rimel. Poate și o codiță de tuș trasată subtil.

Între timp apare o Tamara superbă pe care aproape nu o recunosc la mine în cameră, după ce ciocăne la ușă.

– Am auzit că ai nevoie de niște bucle. Mă descurc destul de bine la treaba asta.

Cârlionții săi au dispărut, iar acum părul ei stă perfect drept, lăsat liber pe spate și are un luciu aparte în lumină.

Bruneta mă ajută să mă pregătesc și între timp o analizez intens până la cel mai mic detaliu. E absolut superbă! La rândul ei poartă o rochiță din satin perfectă pentru vremea asta, dar extrem de sexi, de culoare albă. Iar machiajul natural îi completează perfect ținuta. Pare a fi o zeiță din miturile grecești, cu pielea ei de caramel, buzele pline și formele voluptoase, arată minunat.

– Am o sugestie pentru tine, îmi spune după ce lasă ondulatorul jos, apoi începe să-mi pieptene buclele și le răsucește după deget. Cred că un ruj roșu ar veni perfect cu rochia asta și ar crea un contrast al naibi de sexi cu ochii tăi verzi-albaștri. Ce zici? mă întreabă plină de entuziasm și pur și simplu nu pot spune nu, fiindcă sunt curioasă cum îmi stă cu nuanța asta de ruj.

Mereu mi s-a părut prea extravagantă culoarea roșie ca să poată fi purtată. Dar zău așa, trebuie să mai ieșim din zona de confort și să ne trăim viața la maxim. Spun asta, eu care până acum n-am pus pe buze ruj roșu de teamă să nu fie "prea mult". Dar cine stabilește dacă într-adevăr e prea mult? Există o regulă general valabilă pentru toți? Fiindcă spre exemplu Miriam ar fi plictisită de nuanța asta, luând în calcul cât de des a purtat-o.