ARDEN

Capitolul șase

„Nu promit că n-am să te fac să-ți dorești."

Ziua a patra

Nu pot spune că îmi displace sunetul ploii și liniștea care vine odată cu ea. Însă nu același lucru pot spune despre furtuna și tunetele care au rupt cerul azi noapte, de parcă ceea ce se află în interiorul meu a ieșit la suprafață și s-a proiectat pe cer.

După o mică discuție mai aprinsă pe care am avut-o cu Dawson la prima oră a dimineții pe tema că n-a prea dormit aici de când am ajuns, mi-a promis că la noapte va rămâne cu mine și mi-a lăsat-o pe Tisha în grijă.

Azi din nou soarele arde puternic, ca și cum noaptea trecută nici nu s-a dezlănțuit jihadul pe pământ. Abia dacă am putut să închid vreun ochi până spre dimineață, fiindcă mi-e teamă de sunetele și de lumina puternică ce vin odată cu furtuna și în același timp mă și fascinează.

Aș fi putut s-o rog pe Miriam să doarmă cu mine, însă ceea ce se întâmplă între ea și Chad ia amploare parcă cu viteza luminii, căci azi noapte camera ei era goală și cred că așa a fost toată noaptea. Bănuiesc asta, fiindcă fetele au dormit toate la Lisa și Ella în cameră, iar blondina nu era acolo. Aș fi putut rămâne cu fetele azi-noapte, însă am avut nevoie să petrec timp doar cu mine și să-mi fac câtuși de puțin ordine în gânduri.

În jurul orei șase și ceva de dimineață, am scos-o pe Tisha la o plimbare în jurul cabanei, cât încă nu se instalase căldura, iar aerul era respirabil și l-am surprins pe Chad cum dădea ture în împrejurimi. În cele din urmă m-a observat și el, iar eu i-am făcut cu mâna, și el mi-a întors gestul. Cât de matinal, mi-am spus.

Când ne-am întors, Miriam se trezise și ea și își făcea o cafea. Era singură în bucătărie, așa că am profitat de treaba asta și i-am povestit despre mica ceartă avută cu Dawson și am informat-o că azi rămân în cameră să mă odihnesc, fiindcă oboseala cumulată din cauza nesomnului își spune cuvântul. A rămas că azi se vor duce să facă plajă cam toată ziua și am lăsat-o pe Tisha în grija ei și de altfel a întregului grup.

După un somn de aproape zece ore, mă trezesc în jurul orei cinci și după ce îmi fac rutina cobor să văd dacă e cineva la parter. Niciun sunet nu se aude, semn că sunt singură în cabană, așa cum bănuiam. Îi las un mesaj blondinei în care o întreb unde e și îmi răspunde scurt "Plajă, hai!", apoi mă roagă să aduc ceva gustări, fiindcă li s-a făcut foame.

Cât timp pregătesc un rucsac mare de spate cu sandwich-uri, chips-uri, apă plată și câteva doze de Dr. Pepper, aud ușa de la intrare. Îmi vârăsc capul de după ușa din bucătărie ca să-l văd pe Arden cu Tisha în lesă. Arden îi dă drumul, iar aceasta vine direct spre mine și încearcă să-mi sară în brațe, apoi mă linge pe picioare.

– Credeam că nu-ți place "potaia", apăs pe ultimul cuvânt.

– Cu ea n-am nimic. În schimb, nu-mi place stăpânul, blondul ridică din umeri degajat.

– Ce faci aici? îl întreb, în timp ce încerc să închid fermoarul rucsacului.

– Câinele moare de cald. Cred că e mai bine să stea puțin la răcoare.

Apoi fuge pe scări, probabil spre dormitorul său.

Consider că e în regulă să o las pe Tisha aici, poate și Arden vrea să mai rămână la cabană așa că ar avea companie, deși e învățată să stea singură și e foarte cuminte când nu e nimeni pe lângă ea.

Apuc geanta și încerc să o pun în spate, însă e extrem de grea, așa că schimb planul și o târăsc până în living aproape de ieșire. Blondul coboară scările câte două și îmi ia rucsacul, apoi îl pune în spate pe un umăr ca și când n-ar cântări prea mult.