𝐷𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑑𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑛𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼 (boyxboy)

XIV.

Robert se ridică din patul lui Thomas apoi îl privește. Puștiul nu mai are voie să bea, gândi serios. Trebuia să ajungă la întâlnirea cu psihologul FBI. Și mai presus de asta avea nevoie de niște motive bune să stea departe de Thomas câteva zile. Evitatul nu ar duce nicăieri, dar măcar nu ar trebui să discute subiectul "seara trecută" prea curând. Dar dacă era pur si simplu beat si nu stia nimic? În mintea lui isi dădea seama ca temperamentul lui de om beat era destul de ciudat si nu avea explicații pentru asta. Stia ca fiecare reacționează diferit datorită alcoolului, iar puștiul reacționa cel mai bizar. Se îmbrăcase în costum, care consta în pantaloni, o bluza subțire neagră și sacoul și își chemase un taxiu. Avea întâlnirea la FBI programată la 10 fix. Mai are nevoie doar de o semnătură. Iese din campus apoi urcă în taxiu si ii spune unde sa il lase. Dacă nu era nenorocita de ploaie probabil ar fi mers liniștit si cu metroul, banii de pe taxiu ar fi stat bine în portofelul lui. În câteva minute ajunge la sediu. Îi plătește șoferului apoi intră în clădirea cu 6 etaje. Red îl aștepta la parter, pregătit să îl ducă în cabinetul psihologului.

-Ce apariție.rade apoi dă mâna cu el

-Bună dimineața si ție, agent special James Red.

-Haha, râzi cât vrei. Dar tot am salariul mai mare.

-Desigur.zise zâmbind

Îl conduce până în fața cabinetului pe a cărei ușă scria Allison Kogan.

-Dacă ai emoții...

Se uită mai bine la Robert si își dă seama că sfatul lui nu ar avea niciun sens. Omul ăsta nu știe ce înseamnă emoție.

-Bem o cafea după!spune și îl bate cu palma pe spate plecând

Aprobă scurt din cap apoi bate la ușă și intră după ce i se permite.

-Tu trebuie să fii Robert Barrow.zice si lasă totul pe birou apoi se ridică. Ia loc, te rog.

Încăperea e destul de mică, la intrare avea o canapea în fața ei o măsuță din lemn si in continuare un fotoliu, pe care s-a așezat ea. Face cum a spus apoi continuă să analizeze decorul. Avea multe plante care fie atârnau de pereți, fie erau în ghiveciuri uriașe.

-Îți place decorul?întreabă și își ia caietul de notițe

-Exagerat de multe plante.zice sincer

Tipa nu spune nimic, doar notează în carnetel. Se uita la bruneta din fața lui încercând să își dea seama ce însemna expresia feței sale. Era de bine ce scria acolo sau era de rău? Oricum ar fi fost plantele astea tot urâte erau pentru Robert. Începuse să îl întrebe nimicuri despre cazuri din trecut și l-a cam plictisit, iar la un moment dat a început pur și simplu să o ignore.

-Te plictisesc, Robert?

-Puteți să cititi rapoartele.zice apoi se uită atent la legitimația prinsă de sacoul ei. Domnișoară Kogan.

-De unde știi că sunt domnișoară?

-E doar un pronume de politețe pentru femeile necăsătorite.zise indiferent. Niciun inel, nicio poză, dacă nu vă e rușine să ieșiți cu el în lume, rămân la varianta că nu sunteți căsătorită.

Iar notează. Fusese cam nesuferit, nu o condamna dacă nu avea să îi semneze hârtia aia.

-Am citit rapoartele Robert Barrow.îl anunță fără să îl privească. Spiritul tău de observație e foarte interesant. Sunt sigură ca la locul crimei e mult mai eficient decât în cabinetul unui psiholog necăsătorit. Am citit și despre trecutul tău, știi tu... Povestea întregii tale vieți. Nu e greu?întreabă pe un ton ciudat după câteva momente de tăcere