Pierdut în lume

Capitolul 13

   Dimineața următoare, când am deschis ochii eram în același loc în care adormisem. Un val de melancolie mi-a cuprins sufletul, pentru că mi-am dat seama că poveștile din ziua trecută erau reale, nu reprezentau un vis negru.

      M-am îmbrăcat cu hainele de drumeție pe care le purtasem înainte de a ajunge în oraș. Era un gând sinistru să știu că o voi lua de la capăt. Mă simțeam de parcă aș fi început școală după o vacanță lungă.

     Mi-am luat bagajele și am coborât cu cheile în mână pentru a le preda proprietarului. Eram ultima din casă care a ieșit, așa că sarcina a căzut pe umerii mei. Băiatul roșcat cu ochii stranii și reci m-a privit și m-a întrebat:

     -Dar unde pleci, frumoasă fată?! Și de ce ești atât de posomorâtă? Povestește-mi! Uneori este mai bine să vorbești decât să taci.

     -Am foarte multe de povestit și în mai puțin de oră trebuie să plec. Probabil că nu dorești să te obosesc cu poveștile mele.

     -Ba din contră, eu sunt un tânăr care a plecat demult alături de părinții săi. Eram un elev deosebit la școală și un sportiv excelent. Am rămas aici, iar acum strâng cheile pe care oamenii mi le dau când vor să plece, dar rar se întâmplă acest lucru. De ce familia vrea să plece? De unde provii? Eu m-am născut în New York, însă m-am mutat în San Francisco când am mers în primul an la școală.

     -Întâmplarea face ca eu să provin din San Francisco. M-am născut acolo și am copilărit în acel loc până acum când am plecat. Nu am motive să fiu fericită. Sora mea a pierit când aveam trei ani. Una dintre cele mai bune prietene ale mele a pierit în fața mea. Tatăl unei prietene s-a stins din cauza mea. Doi bărbați m-au ținut ostatică în casa lor. Pe unul dintre ei l-am abandonat în loc să insist mai tare să vină cu mine. Băiatul pe care îl iubesc se va îndepărta de mine din cauză că în curând voi deveni un monstru. Mai presus de toate, i-am dezamăgit pe cei din jurul meu.

    -Îmi pare rău pentru soarta ta, însă oamenii buni sunt făcuți să sufere, dar în cele din urmă sunt trimiși într-o lume mai bună. Așa se va întâmpla și cu tine, iar de cei din jur nu îți face griji.

     Am scos colierul primit de la Andrew din bluză. Acesta lucea în lumina palidă a soarelui dulce al dimineții, refractată prin fereastra locuinței.

   -Mi-e frică pentru părinții mei care au mai pierdut odată o fiică. Îmi e teamă pentru băiatul care mă iubește și pentru prietena mea cea mai bună care este singură, pentru că nu are părinți, iar cei adoptivi au fost foarte violenți. Dacă era sora mea, Rhaella, în locul meu ar fi trăit. Era mai bună decât mine. Din păcate, eu mă voi transforma într-un monstru.

   -Și totuși, tu ai trăit mai mult decât a trăit ea. Dacă Rhaella era mai bună decât tine, îmi e greu de crezut. Pari o fată foarte puternică și inteligentă, dar ești nesigură.

    -Un bărbat pe nume Axel mi-a spus că sufletele curate nu iartă trădătorii și mi-a explicat ce înseamnă, însă nici măcar acum nu îmi dau seama de însemnătatea acestor cuvinte. Acum trebuie să plec înainte ca tu să spui ceva despre această vorbă. Nu vreau să mai aud și alte păreri.

    -La revedere! Vreau măcar să știu cum te cheamă înainte să pleci.

    -Numele meu este Alice, doar atât îți pot spune acum. Oricum va trebui să plec cât mai repede, pentru că părinții mei mă așteaptă. La revedere! Sper că într-o zi se va hotărî și familia ta să plece din acest loc și să ajungă în junglă. Poate ne vom întâlni dacă voi mai trăi până atunci.