Capitolul 16

121 6 1
                                    

   Dimineața s-a revărsat rapid peste poiana arsă. Soarele împungea cerul cu o mie de săbii aurii.

    Mama stătea pe o buturugă roasă de picăturile de apă toxice care s-au revărsat din cerul înfierbântat acum câteva zile. Se uita la copacii dezgoliți și la iarba galbenă, uscată, înlocuită pe alocuri de nisipul aspru.

    -Bună dimineața, draga mea! Dorești să bei o gură de cafea? Am găsit un borcan ascuns după sticlele cu benzină.

    -Știi că nu îmi place cafeaua. Are un gust mult prea amar pentru mine.

    Părea să schițeze o fericire falsă care nu îmi plăcea. Voia să mă facă să mă simt mai bine, însă știa că nu mai aveam foarte mult de trăit. Odată ce intram în stagiul al doilea al bolii în care aveam simptome de greață și de rău, simțind cum virusul se mișcă în corpul meu, totul devenea foarte vag că în câteva zile urma să mă transform. Stagiul acela nu era departe de mine, așa că maxim o săptămână mai aveam de trăit.

    -Tatăl a spus că suntem foarte aproape de Brazilia. După ce trecem podul din Panama vor mai fi foarte puțini kilometri până în junglă și sper să ajungem cât mai repede acolo înainte ca tu...

    -Înainte ca eu să mă transform într-unul dintre acei monștri. Știu că îți este greu să mă vezi așa din cauză că ai pierdut-o și pe Rhaella înainte de mine, dar totul va fi în regulă. Voi fi mereu undeva alături de tine și de tata. Vina nu a fost a nimănui. Arya m-a chemat pentru ultimele sale cuvinte, iar când s-a prăbușit pe podea m-a zgâriat și m-a infectat cu virusul letal fără să vrea. Nimeni nu m-ar fi putut proteja, nici măcar eu nu am făcut-o, însă m-am săturat ca toată lumea să plângă atunci când vorbește cu mine. Mă face să cred că v-am dezamăgit și mai tare decât am făcut-o până acum. Mă face să cred că veți suferi din cauza mea și vă veți irosi lacrimile și mai mult pentru mine. Dacă Rhaella ar fi fost aici, cu siguranță ar fi reușit să nu te dezamăgească și să te facă să suferi.

    -Alice, ai fost o fiică pe care mi-am dorit foarte mult să o am. Ești o fată îndrăzneață și foarte puternică, precum mi-am dorit să fie fiica mea. Nu pot accepta faptul că nu vei mai fi, fiindcă ești fata mea și să știi că nici Rhaella nu era atât de bună pe cât crezi tu. Poate că era mai ascultătoarea decât tine, dar a făcut multe prostii alături de prietenii ei, poate mai multe decât ai făcut tu. Într-adevăr, ea nu a ajuns la vârsta ta pentru a o diferenția de tine, dar amândouă ați fi fost fiicele mele și nici una nu ar fi fost mai bună decât alta. Nu m-ai dezamăgit nicio secundă și chiar dacă te-am lovit de câteva ori și am țipat la tine a fost spre binele. Nu voi putea să nu plâng, deoarece ești fiica mea și precum ai spus: ,,Nu a fost vina nimănui".

    Am îmbrățișat-o pe mama care avea lacrimi în ochi. Pentru un moment, părea că nu le mai putea stăpâni. Am mângâiat-o pe spate și m-am gândit că era momentul oportun să o întreb despre ceea ce mă interesa în legătură cu tata. Știam că era îndurerată, însă eram hotărâtă să aflu adevărul despre familia și prietenii mei. Trecutul nu putea fi îngropat și era timpul să aflu tot ceea ce mama mea știa despre tatăl meu și Mark. Era imposibil să nu cunoască nici măcar un detaliu. Tata era un om fidel.

    -Mamă,nu mai plânge! Încă sunt în viață și asta este cel mai important acum. Vreau să te întreb ceva. Știu că nu este bine să dezgrop trecutul, dar înainte de a muri, mi-aș dori să aflu adevărul despre familia și prietenii mei, cu precădere de la tine și de la tata.

    A înghițit în sec și mi-a aruncat o privire rece. Mi-am ținut respirația pentru câteva momente, apoi am rostit întrebarea ce m-a măcinat toată noaptea.

Pierdut în lumeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum