𝗗𝗮𝗱𝗱𝘆'𝘀 𝗱𝗼𝗹𝗹💦 [𝗣𝗮𝗿𝗸 𝗝𝗶𝗺𝗶𝗻]

1|volum 2

După cererile voastre,am revenit cu un volum nou.Ideile toate nu sunt ale mele,m-a ajutat și @JKMADALINA,și îi multumesc mult.☺️Sper ca acest volum sa va placa și sa fie la fel de apreciat așa cum a fost și primul!💗

🤚ATENȚIE!
Nimic din ce scriu aici nu e adevărat,am făcut-o pentru ca multora care mi-au citit finalul nu le-a plăcut pentru ca a fost trist,și mna.Am zis sa fac și volumul doi deci enjoy :)

Taehyung pov.

Afara ploua torențial,vremea era urâta iar eu eram gata sa o readuc pe Cassandra a mea din nou la viața.Aflasem de moartea ei,și pot spune ca am suferit destul de mult pentru ca am ținut la ea,așa cum m-am purtat cu ea am făcut-o și încă o fac.

Nimeni nu va sti de ea,doar eu.Timp de 2 ani am construit o capsula,o capsula care o poate readuce la viața.Ajunsesem la mormântul ei și m-am pus pe treaba.Am dezgropat-o ușor,fără a fi observat și am luat-o.Am pus-o în mașina și am condus cu grija spre casa.

Am pus-o în capsula și am dat drumul la ea.Trebuia sa aștept ceva,iar când Cassandra se va trezi într-adevăr ma va anunța cu un bipait.

//3 ore mai târziu//

În sfârșit.M-am dus repede la capsula și am deschis-o.Cassandra mea era total debusolata,însă la fel de frumosa ca de obicei.

-C-Cine ești?Ma întreaba puțin speriata masandu-și tamplele din cauza durerii.O privesc pentru câteva momente,și îi răspund:

-Soțul tău,scumpo!Sta puțin pe gând,ma analizează puțin și îmi spune:

-S-Soțul m-meu?Îi dau afirmativ din cap și o privesc.Ochii aia verzi ma omorau.

-Nici măcar nu știu cum ma numesc și vrei sa cred ca sunt soția ta?Spune revoltata ridicându-se din capsula.

-Ușor,încă ești slăbită!Îi spun și o prind ușor de brațe ajutând-o sa își mențină echilibrul.

-Deci pana la urma care e numele meu?Ma întreaba și încruntă din sprânceană.

-Cassandra.Asta e numele tău.Îi răspund simplu.

-Și tu ești soțul meu?

-Da!Îsi ridica mâna si își privește degetul dându-și seama ca nu are nicio verigheta pe mâna,și ma privește urât.

-Și verigheta mea unde a dispărut?

-Ai pierdut-o în accident.Îi răspund sperând sa ma creadă.Pana la urma cedează și iese din beci unde aveam acea capsula,mergând în camera.

Încă nu îmi venea sa cred ca în sfârșit era a mea.A mea și doar a mea.

-Vrei sa mănânci ceva?O întreb.

-Nu,nu acum.Vreau doar sa ma odihnesc.O văd cum se întinde pe pat uitându-se pe tavan plictisita.

-Noi nu am avut niciun copil?Ma întreaba îndoielnic.Ce era sa îi spun?Ca copilul ei este acum la iubitul ei care o crede moarta?

-Nu,Cassandra.Nu am avut.

-Atunci hai sa facem!Mi-am mărit ochii și am privit-o.Cred ca încă nu era conștientă de ceea ce zicea,sigur era vraiște în capul ei.

-C-Cassandra...copii nu se fac pur și simplu.Trebuie sa faci...spun și o privesc în ochi nevrând sa zic acel cuvânt.

-Ce?!Ma întreaba curioasa.Zici ca era un copil de 5 ani care citea povesti de pe internet și voia sa afle mai multe.

-Aish!Nimic!Nu trebuie sa faci nimic ca sa poți avea un copil!Spun revoltat și ma ridic de pe pat.

Am lasat-o sa se odihneasca și am ieșit din camera.Nu voiam sa își aducă aminte de viața ei din trecut,și nici nu voiam sa pomenesc despre asta.Daca ar fi știut Jimin ca am readus-o la viața sigur m-ar fi omorât acum.

Nu pot sa înțeleg de ce am împușcat-o atunci,și cu un copil în burta.Dar pur și simplu am simțit ca trebuie sa o fac.Jimin îmi era dușman încă de mic,și i-am promis încă de atunci ca îi voi lua cel mai de preț lucru când va veni timpul,și uite ca am făcut-o.

Acum poate nici nu îl mai interesează de Cassandra,poate a uitat-o,dar nici nu ma interesează.Acum e doar a mea,o pot modela fix cum vreau eu.

//1 ora mai târziu//

Urc în camera ei și o văd cum doarme.E atât de drăguța.Nu pot sa cred ca am readus-o la viața,sunt încă în șoc.Îi i-au mâna între a mea,și o strâng.Degetele ei micuțe încep sa le strângă ușor pe ale mele,dând semn ca s-a trezit.

-Taehyung?Ma întreaba clipind de mai multe ori pentru ca era obosita.

-Da?

-Mi-e foame.Îmi raspunde.Chicotesc și o ajut sa se ridice.

-Ce ai vrea sa mănânci?Sta puțin sa se gândească,uitându-se în gol.

-Pâine prăjită cu gem și lapte!

-Bine.Haide jos atunci.O i-au de mâna și o duc la bucatarie,unde ma apuc sa îi gătesc ceea ce mi-a cerut.

-Poftim.Mananca.Îi spun și îi întind portia de mâncare în fata.

-Multumesc.Îi zâmbesc calm și o privesc cum mânca ca o vrăbiuța din acea paine.Tot la fel de slaba a rămas.

Îmi aduc aminte ca iei de obicei îi plăcea sa își pună și putina scortisoara peste,așa ca nu am stat pe gânduri și am scos pliculețul de scortisoara din dulap și i l-am înmânat.

-Poftim,obișnuiai sa mănânci asta cu scorțișoara.Îi sugerez și îi pun pliculețul lângă ea.Îmi zâmbește și presează putina scorțișoara peste,mâncând cu pofta.

-Ți-a fost foame,nu-i așa?

-D-Da.Îmi raspunde evitând contactul vizual.Am chicotit ușor și am oftat.

-Acum ești din nou a mea.Spun dintr-o data privind-o.

-C-Ce?

-Doar a mea!Îi spun din nou și o privesc mai intens.Ma apropii cu ușurintă de buzele ei,lipindu-le de ale mele.Si le mișca ușor,ținând ritmul cu mine.

-Termina-ți mâncarea!Spun ca și cum nimic nu se întâmplase.Îmi da afirmativ din cap și fără sa comenteze se întoarce la mâncarea ei.