𝗗𝗮𝗱𝗱𝘆'𝘀 𝗱𝗼𝗹𝗹💦 [𝗣𝗮𝗿𝗸 𝗝𝗶𝗺𝗶𝗻]

5|volum 2

Jimin

O priveam cum dormea.Era așa perfecta.Parul,ochii,nasul și fata erau perfecte.Nu pot sa cred ca încă trăiește.O masez ușor pe umar pentru a se trezi,iar aceasta își deschide ușor ochii.Priveste puțin speriata în jur dar atunci când ma observa pe mine se liniștește.

-Buna.Îmi spune.

-Hey.Îi răspund și zâmbind mângâind-o pe cap.

-Haide jos,cred ca Sunho deja e treaz.Imediat cum aude de acesta își mărește ochii și zâmbește.

Își i-a papucii de casa și coboară,iar în bucatarie era Sunho care de abia se trezise.

-Tati,de ce ai adus-o pe doamna asta?Întreaba băiețelul uitându-se urat la mine.

-Sunho,doamna aceasta este mama ta.Cea despre care ți-am povestit.Îsi mărește puțin ochii și o privește mai bine pe Cassandra.

Cassandra

-Ea nu este mama mea!Exclama băiețelul pufnind nervos.Ramases socata,chiar așa mult ma ura pentru ceea ce am făcut?

-S-Sunho,ea este mama ta,femeia despre care ți-am povestit în tot timpul asta.Încearca sa îl convingă Jimin.Sunho ma analizează cu privirea câteva secunde de sus pana jos,după care sare în brațele mele.

-Mami!Mi-a fost dor de tine.Am zâmbit liniștita și i-am mângâiat creștetul.L-am privit și pe Jimin care era fericit.

-Dar tu nu erai moarta?

-Sunho,hai sa mancam!Încearca Jimin sa schimbe subiectul luându-l pe băiat de mâna.Atunci când a rostit acele cuvinte am simțit cum inima mi se crapă.

Nici nu îmi vine sa cred cât de mare a crescut băiețelul nostru.

//3 ore mai târziu//

Ma așez pe canapea și privesc în gol.Simt dintr-o data doua mâini ce ma cuprind,dându-mi seama ca e Jimin.

-L-ai adormit pe Sunho?Îl întreb zâmbind.

-Da.Dar tu ce ai?De ce ești asa posomorata?Ma întreaba și vine spre mine.Am oftat și i-am dat din umeri.

-Poate pentru ca pentru Sunho nu mai însemn nimic.

-Hei,ce tot spui acolo?Sunho te iubește,dar acum se poarta așa pentru ca încă se obișnuiește.Îi zâmbesc și îl i-au în brațe.

-Te iubesc atât de mult.Nu pot sa cred cât de mare și frumosa te-ai făcut!Îmi spune și ma săruta.

-Despre tine ce sa mai zic?Esti un adevărat bărbat.Sunho este norocos ca are o familie așa frumoasa.I-am zâmbit și i-am pus mâna pe fata.

-Cassandra,nu ai vrea ca Sunho sa aibă și o surioara sau un fraților?Ma întreaba zâmbind pervers.Nu pot sa cred ca lui îi ardea de asta,acum.

-Haide Jimin!Tie îți arde de asta,acum?!Îmi da aprobator din cap neparand deranjat de reacția mea nervoasa.

-Nu acum.Vreau sa ma apropii mai mult de Sunho...oftez și îmi pun mâinile pe fata puțin agitata.

Simt brațele lui Jimin cum ma cuprind și își așeaza capul pe umărul meu.Era așa de bine sa îl simt aproape.

-Te înțeleg.Sunt aici sa te ajut cu orice pot.Zambesc inconștient și îl strâng mai tare în brațe.

-Îmi pare rău ca v-am lăsat așa...nu trebuia.

-Nu e vina ta,sti foarte bine a cui e.Acum hai sa gândim bine,nu mai vreau necazuri.Îsi ridica capul de pe umărul meu și ma săruta lin.

Momentul nostru este rupt de către Sunho,care părea speriat.Cred ca visase urat.

-Tati,am visat ceva urat.Vin-o te rog cu mine!Exclama băiețelul luându-l pe Jimin de mâna.I-am zâmbit pentru a nu părea ca am ceva cu el iar Jimin a intrat cu el în camera.Ce bine îi stătea în rol de tata.

Am luat telecomanda de lângă mine și am aprins televizorul în speranța ca ma va distrage de la momentul asta de cacat,însă nu a mers.Nu găseam niciun canal normal,toate erau cu știri idioate care nu ajutau la nimic.

Am oftat nervoasa și l-am închis mergând spre frigider de unde am însfacat o cutie de visine.M-am asezat la loc și am luat telefonul stand pe el.Nu știu de ce,dar gândul imediat mi-a trecut la viața din trecut a lui Jimin.

Oare el a mai avut vreo iubita după mine?Sau...a mai avut oare nopți amoroase?Domane,la ce îmi sare și mie mintea acum.

Îl aud pe Jimin cum vine și se aseaza lângă mine,luându-ma de mijloc.

-Jimin,te pot întreba ceva?Îmi da afirmativ din cap.

-Tu...ai mai avut iubite după moartea mea?La întrebarea asta a rămas puțin șocat.

-Nu,ce dracu?!Zambesc inocent.Ma bucura faptul asta.

-Scuze ca te-am întrebat,dar nu voiam sa pleci de lângă mine.

-Aish,copil idiot.Cum sa plec de lângă tine?Sti ca ți-am fost mereu aproape.Îmi zâmbește și ma săruta.Adoram când făcea asta.

-Te-a bătut?Ma întreaba cu o expresie serioasă.

-C-Cine?

-Taehyung.Te-a bătut,nu?Voiam sa nu recunosc,însă vânătăile de pe corpul meu spuneau altceva.

-N-Nu.

-Sti foarte bine ca nu suport când ma minți!Ti-am spus asta din prima zi de când te-am luat.Asa ca zi-mi adevarul!

-D-Da,m-a bătut.L-am văzut cum începea ușor ușor sa se enerveze.

-De ce?

-Nu știu,chiar nu știu.Te rog,nu mai vreau sa vorbim despre asta.Îmi da afirmativ din cap și îmi mângâie creștetul.

-Dacă mai trăia libidinosul ala,jur ca pana acum îl omoram eu cu mâna mea!

-Gata,Jimin.Acum sunt bine!Îi zâmbesc și îl i-au în brațe pentru al liniști.

Uite ca am postat și capitolul asta :)
Chiar dacă aveam cea mai mare lene din lume,știu ca v-am zis ca pana mâine îl voi posta deci da.Îmi pare rău pentru capitolele astea scurte,dar nu vreau sa lungesc foarte mult.Sper ca va plăcut și nu uitați de un vot,m-ar ajuta mult!❤️