𝗗𝗮𝗱𝗱𝘆'𝘀 𝗱𝗼𝗹𝗹💦 [𝗣𝗮𝗿𝗸 𝗝𝗶𝗺𝗶𝗻]

11|volum 2

Jimin

Eram în mașina cu Sunho mergând spre casa urmând sa o vadă pentru prima oară pe surioara lui.Toata aceasta perioada a stat la bunicii lui,și totuși ma mir ca nu a plâns după noi.

-De abia aștept sa o cunosc!Afirma brunetul lărgindu-și zâmbetul de bucurie.

-Ma bucur sa aud asta.Îi răspund și eu bucuros în sinea mea.

Parchez mașina în fata casei iar Sunho deschide portiera fericit și grăbit.

-Ușor Sunho,sunt mașini pe strada!Îl anunt atunci când văd cum se repede în strada vrând sa traverseze spre casa.

-Sunt atent!Riposteaza revoltat cu mâinile în sold.Chicotesc și îl imit punându-mi și eu mâinile în sold ca el,reușind sa îi aduc din nou zâmbetul pe buze.Merg spre el și îl i-au de mâna traversând,iar cum ajungem pe strada acesta își smucește mâna din a mea și intra în casa.

Cassandra

Câțiva pași agitati îmi dau de seama ca Jimin cu Sunho au ajuns,așa ca o i-au mai bine în brațe pe Saejin și cobor la parter unde îl zăresc pe micul Sunho alergând fericit spre mine.

-Mami!Rasuna acesta alergând spre mine.Se oprește atunci când o vede pe Saejin în brațele mele,analizând-o.

-Ea este?Întreaba curios.

-Da iubitule.Ea este sora ta.Park Saejin.Acesta zâmbește și întinde brațele semn ca vrea sa o țină.

-Ai grija cu ea,este încă fragila.Acesta nici nu ma ia în seama smucindumi-o imediat pe Saejin din brațe.La usa îl zăresc și pe Jimin care ne privea călduros,probabil admirând atmosfera de mai devreme.

Nu stau pe gânduri și merg spre el luându-l în brațe și salutându-l.

-Mi-a fost dor de tine.Îi spun și zâmbesc.Nu se abține și își lipește buzele de ale mele miscandu-le lent.

-Și mie.Se uita spre Saejin și o i-a cu ușurintă din brațele lui Sunho,zâmbindu-i cald.

-Și de tine mi-a fost dor!Spune Jimin către mica ființa ce era atenta spre Jimin.Acesta îi plasează un sărut calm pe frunte micuța zâmbind.Era prima oară când o făcea.

-Merg sa îl schimb pe Sunho,tu poți sta cu Saejin.Îi spun lui Jimin luându-l pe micuț de mâna și urcând în camera lui,care cred ca i-a lipsit destul de mult.

Jimin

O legan ușor pe Saejin urcând cu ea în camera ei.O las ușor în pătuț și observ cum fata i se schimba semn ca va plânge.

Așa a și fost.

A început sa bâzâie ușor așa ca am luat-o rapid din pat punându-ma într-un scaun și legandand-o în continuare.

-Gata scumpo,tati e aici.Îi spun și zâmbesc.O analizez la fata,examindandu-i fiecare părticică.Nasul,ochii și buzele erau ale mele,în rest semăna toată cu Cassandra.

Aceasta se linișteste adormind așa ca o pun din nou în pat.Îi arunc o ultima privire asigurându-ma ca este bine,și ies din camera nu înainte de a stinge lumina.Ma îndrept spre camera lui Sunho,însă iese Cassandra.

-Ce faci?O întreb.

-L-am schimbat pe Sunho iar acum sta la televizor.Haide pe fotoliu.

Îmi cuprinde mâna și mergem amândoi jos la fotoliu.Ne așezăm și încep sa o examinez dându-i câteva fire de par la o parte.

-Te iubesc.Îi șoptesc iar aceasta ma privește zâmbind.Se apropie de mine și începe sa ma sărute,băgându-și mâinile mai mult în parul meu.

-Eu mai mult.Afirma și chicoteste.

-Jimin,în curând va sosi ziua ta și nu prea știu ce cadou sa îți fac.Tu ce îți dorești?Zambesc și îmi dau ochii peste cap.

Ea chiar nu realiza ca ei trei erau cadoul meu cel mai mare?

-Nimic iubito.Voi sunteți cel mai frumos cadou al meu.Nu am nevoie de altceva.Doar sa va știu în siguranța.

-Da dar,nu te pot lasa așa.Se revolta.

-Scumpo,spun și ma apropii mai mult de ea privind-o în ochi.Nu înțelegi?Faptul ca mi-ai dăruit doi copii este cadoul meu cel mai perfect.Nu doresc nimic.

Aceasta oftează și pufneste nervoasa.

-Saejin a adormit?Schimba ea subiectul.

-Da.Cu greu,dar da.Zambeste și îmi da un pumn ușor în brat.

-Ai mai vrut un copil,descurcate!

-Da,ma strădui sa fac asta.Afirma el.

Trei ore mai târziu.

Un plâns puternic ne face sa ne dam seama ca Saejin este treaza,așa ca mergem amândoi rapid spre camera ei.Cassandra o i-a în brațe,calmand-o.Se aseaza cu ea pe scaun și începe sa o alăpteze cu grija,eu privind scena cu atenție.

-Merg jos sa pregătesc ceva rapid de mâncare.Îi spun Cassandrei aceasta afirmând din cap.Cobor și scot o punga de paste din dulap urmată de un borcan cu sos de tomate.Pun rapid pastele la fiert după care adaug sosul,iar la final pun peste câteva foi de busuioc.

Pun farfuriile pe masa,iar fix în acel moment Cassandra apare.

-O dar ce bine miroase!Spune bucuroasa așezându-se la masa.

-Sper sa îți placa,nu am mai făcut-o de mult.Aceasta apuca furculița rapid și gusta din paste,marindu-și ochii.

-E minunat!Afirma iar eu ma relaxez.Ne savurăm amândoi mâncarea în liniște,discutand și râzând.

Adoram când luam masa cu ea.Era mereu delicata și atenta.

O iubeam enorm de mult.Nu cred ca a existat vreodată un moment în care sa ma supăr pe ea,și chiar dacă am făcut-o nu a ținut mult,pentru ca pur și simplu nu aveam cum sa stau supărat pe ea.

Nu când mi-a dăruit doua daruri minunate.

Heyy!Înca un capitol și după urmează epilogul ;).Sper ca va plăcut acest capitol,chiar dacă a fost scris mai mult în graba :(