𝗗𝗮𝗱𝗱𝘆'𝘀 𝗱𝗼𝗹𝗹💦 [𝗣𝗮𝗿𝗸 𝗝𝗶𝗺𝗶𝗻]

3|volum 2

Cassandra pov.

-Ce naiba faci de te miști așa încet?Tipa Taehyung din spatele ușii.Am oftat lung și mi-am tras imediat bluza peste mine.Am deschis usa și în fata mea era un Taehyung nervos din cap pana în picioare.

-Gata?!

-Da...îi răspund ușor.Niciodata nu avea rabdare cu mine,iar eu dacă nu aveam rabdare cu el începea sa ma bată.Acum urma sa mergem undeva la mall,pentru a cumpara el ceva.

Ne-am urcat în mașina iar el a început sa conducă.Era o liniște apăsătoare,chiar dacă ma enerva nu spuneam nimic,pentru ca ar fi fost în stare sa dea iar în mine ceea ce nu voiam.

-U-Unde mergem defapt?Am întrebat cu o reținere.Si-a luat pentru un moment privirea de la drum și și-a îndreptat-o spre mine.

-Am treaba,tu doar stai cuminte și vei primi o recompensa.Mi-a răspuns calm.Ma asteptam sa tipe sau sa ridice tonul,însă m-a mirat atunci când mi-a vorbit calm.El de obicei nu prea o face.

Ne-am dat jos iar acesta mi-a cuprins imediat mâna,eu privindu-l ciudat.

-De ce ma ți de mâna?Întreb.

-Pentru ca ești soția mea,nu am voie?Ma întreaba mai mult țipând.Imediat tot tupeul mi-a dispărut,și l-am privit vinovata.

-B-Ba da.

-Sa nu îmi faci vreo scena,altfel sti ce urmează!Ma anunța privindu-ma urat.I-am dat afirmativ din cap și am continuat drumul pana la intrarea încăperei.

//3 ore mai târziu//

Intram în casa iar eu rasuflu usurata.Sper ca nu găsește iar o cauza doar pentru a ma bate.Am urcat în camera mea și am început sa ma dezbrac,schimbându-ma în hainele de casa.Nici nu știu când Taehyung intrase în camera,făcându-ma imediat sa ma acopăr cu hainele ce le aveam lângă mine.

-De ce te ascunzi?Ti-e rusine de mine?Ma întreaba și ma privește cu o privire angelică.

-N-Nu,doar ca ai apărut așa brusc,si—

-Și ce?Ma întreaba venind mai aproape de mine și luandu-mi bărbia între degete.Nu știu de ce nu reacționam,poate ca îmi plăcea și nu voiam sa recunosc.Ce naiba tot îndrug?Eu nici nu îl suport,nu am cum sa fac dragoste cu el!

-Stai puțin...spun și îi dau degetele la o parte,lăsându-l fără expresie.

-De ce ma eviti?Ce ți-am făcut?Ma întreaba și fără sa ma întrebe ma arunca pe pat.Ce dracu voia sa facă?El niciodată nu a avut ieșirile astea.

-N-Nimic,doar da-te,vreau sa ma schimb!Îi spun ridicând puțin tonul ceea ce nu prea cred ca i-a convenit.

-Deci ma eviti!Spune și îmi trage o palma zdravănă câteva fire de par iesind din cocul meu deranjat.L-am privit cu lacrimi în ochi,și l-am întrebat din priviri de ce îmi face asta.

-Ți-ai găsit pe altul,nu?!Tipa la mine fără mila.

-Raspunde!Spune și îmi mai trage o palma.

-N-Nu am pe n-nimeni,ce tot spui acolo?L-am privit cu sinceritate iar acesta s-a dat mai departe de mine.Pun pariu ca obrajii mei erau roșii și umflați din cauza palmelor ce acesta mi le-a aplicat cu duritate.

-Atunci de ce nu vorbești cu mine?

-N-Nu ai spus tu sa nu scot niciun cuvânt?Pufneste nervos și își trece ușor dar agitat mâinile prin par.

-Cassandra,pe bune acum!Ma faci sa cred ca ori ești proasta,ori te faci!La cuvintele alea m-am încruntat,chiar nu avea dreptul sa ma jignească o data ce eu nu am făcut-o.

-Pentru Dumnezeu,spune ceva femeie!Se revolta.Stiam ca urma o alta palma,așa ca i-am răspuns repede.

-Mi-e f-frica de t-tine...îi mărturisesc cu vocea tremurata.

-Ce?!

-Mereu ma bati,ma certi,și tipi la mine!Cum ai vrea sa îți vorbesc?Ca și cum nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat?!Ma dau jos din pat și îmi pun repede pe mine o pereche de pantaloni și un tricou,iesind din camera.Chiar nu mai avea chef de el,și sinceră sa fiu nici nu cred ca el este soțul meu adevărat.

Nici măcar un inel de logodna nou nu a fost în stare sa îmi cumpere după ce l-am pierdut pe celălalt în așa zisul accident.Daca ar fi fost soțul meu adevărat m-ar fi iubit și nu ar fi dat în mine.

Ma așez pe canapea și dau drumul la televizor schimbând canalele.Obrajii ma durea al dracului de tare,dar nu aveam ce sa fac.Aud usa de la camera cum se tranteste iar pe el cum vine ușor spre mine.

M-am dat mai la o parte,însă m-a apucat ușor de mâna.

-Stai,vreau sa vorbim.Îmi spune ușor.

-Ce sa vorbim?

-Î-Îmi pare rău,nu am vrut sa te lovesc.

-Nu ai vrut?!Asa zici mereu,tâmpitule!Tip la el și îl privesc cu ura.

-Nu ridica tonul,eu îți vorbesc calm!

-Mai lasa-ma,m-am saturat de tine și de viața ta!Îmi doresc sa mor,sa plec de aici!Îi spun și plec de acolo.Chiar ma saturasem de el,îmi doream mai bine sa mor și sa nu ma mai trezesc.Nu e normal sa ma lovească și sa vorbească așa cu mine dacă sunt soția lui.

Capitol nou guys.Scuze ca nu am mai postat,dar am avut niște probleme și mna.Oricum,sper ca a ieșit ceva din el și nu uitați de un vot💗