Capitolul 20

57 3 0
                                    

Când într-un final accept sa iau micul-dejun cu Alex, nu pot sa nu observ vânătaia de sub ochiul stâng. Are niște ochi minunați, de un albastru închis, precum marea într o zi furtunoasa. Totuși, vânătaia aia îmi strica priveliștea.
-Cât de idiot sa fii sa te bați și sa ți  strici minunățiile astea de ochi?
N am cum sa nu i o zic. Plus ca nu mi pasa de ce crede, deci sunt libera sa zic ce vreau.
Râde, ca mai apoi sa mi zică:
-A meritat.
Totusi, nu ma mai abțin și l întreb...
-Ce ai în dimineața asta? Vorbești mult prea serios, iar tu nu puteai sa zici o replica fără sa faci mișto. Ești ciudat!
Acum zâmbește.
-De ce nu te ai atins de bacon?
  Îmi dau ochii peste cap pentru a suta oara de când l am cunoscut.
-Ohhh, am uitat, n ai cum sa știi ca s vegetariana de 2 ani. Asta se întâmplă dacă iau masa cu un străin.
Pare ca se gândește la ce sa zică mai departe.
-Probabil nu ai realizat, dar e primul lucru pe care mi l ai spus despre tine.
La dracu! Asta nu trebuia sa se întâmple. Nu fac nimic altceva decât sa ma joc cu o bucățică de roșie din farfuria mea. Îmi revin însă imediat.
-Pai, mulțumesc pentru micul-dejun. Va fi ultimul și sigur nu se va mai întâmpla sa adorm beata pe la tine. Hainele mi le poți trimite prin poștă. Pa!
Dau sa plec, dar Făt-Frumos nu ma lasă.
-De ce fugi mereu?
-Întrebarea e tu de ce nu ma lași naibii sa fug mereu?
Știu ca i am zis o, dar chiar am dreptate. Nu vreau sa ma tina nimeni în loc, iar el o face. Și la propriu și la figurat!
-Primești răspunsul doar dacă mai stai.
Ohhh, se crede deștept. Păcat ca ma doare undeva de răspunsul lui!
-Nu ți merge, dorm bine la noapte și fara răspunsul tău. Acum chiar trebuie sa plec. Mersi pentru tricou. Ți l dau când îmi dai hainele, asa sunt sigura ca le mai primesc.
Tricoul lui chiar îmi place. Îmi vine peste coapse și n am cum sa nu apreciez faptul ca e negru.
-Poți sa l păstrezi. Nu am de gând sa ți dau hainele dacă nu mai rămâi.
-Sa-ti bagi hainele alea undeva! Nu mi mai trebuie!
Și cu asta fug spre apartamentul meu.

Înțelesul Iubirii Onde histórias criam vida. Descubra agora