.D. A. N. G. E. R. | • JJK.ff • ✔

°TEN°

— Deci din cauza asta ai probleme respiratorii și...? spun uitându-mă la el.
— Da și mă detest pentru asta. spune acesta suspinând. În fine, aș prefera să rămână între noi.

Dau din cap afirmativ, ambii ridicându-ne de pe banca șubredă care fusese adusă aici în urmă cu o săptămână.

Dacă nu aș fi fost acolo în acea seară n-aș fi crezut că are această afecțiune. Nu pare să aibă nici-o problemă până în momentul în care îi apar acele simptome că să spun așa.

Restul orelor trec mai repede din moment ce nu mă mai interesa ceea ce spune prin clasă. În tot acest timp gândul îmi era la ceea ce aflasem despre Jungkook.

Deci dacă depune eforturi mari și nu-și lasă timp să se odihnească poate deveni mult mai grav. Dar dacă este conștient de asta de ce îl anunță pe Yoongi cu acei "urmaritori"?

De când m-am despărțit de Jimin nimic nu mai are sens. Mafioți, oameni misterioși, bârfe? Nimic din toate astea nu făcea barter din viața mea până acum. Dar totuși, dintr-un oarecare motiv mă simt în siguranță lângă Jungkook, chiar dacă poate fi rece uneori.

— Andreea. Min Andreea, ești aici? se aude vocea profesoarei.
— Ce? Da, da sunt aici, mă scuzați. spun de-abia trezită din gânduri.

Ajunge cu Jungkook, trebuie să mă concentrez la lecție acum. Nu e genul meu să mă înec în gânduri din cauza unui băiatbăiat, iar asta așa trebuie să și rămână.

La sfârșitul orelor, îl aștept pe Jungkook la poartă pentru a putea merge acasă. Într-un final ajunge și el. Acesta era lent și părea că se poate prăbușii în orice secundă.

Merg în fața acestuia pentru a mă asigura că nu va deveni unul cu pământul, dar acesta îmi spune să nu merg aproape.

— Ce e cu tine? îl întreb surprinsă de reacția lui.
— Nimic. răspunde cu o voce calmă.

În acel moment îmi aduc aminte de ceea ce mi-a spus Jungkook, reacția lui și faptul că e în această condiție. A avut o altă criză din aceea.

Mă dau înapoi lăsându-l să înainteze, eu mergând în urma lui. Trec zece minute iar noi ajungem la poalele dealului. De aici trebuia să ne i-a șoferul. Jungkook părea că și-a revenit, dar nu vreau să risc așa că mă opresc la o distragă de un metru de el.

Mă pierd în gânduri din noi în timp ce așteptam să ajungă șoferul.

— Asta e? se aud voci din patele nostru.
— Da. îi confirmă cineva.

Un sentiment de panică îmi cuprinde corpul și mă deplaseaz lângă Jungkook. Acesta probabil auzind discuția aceea se uită în spate după care se apropie de mine.

Această acțiune mă panichează mai mult, dându-mi seama că suntem în pericol.

— Nu spunt interesați de adresele caselor nu-i așa?
— Dacă vin spre noi și nu ajunge șoferul, fugi de aici, ai înțeles? spune acesta cu o voce serioasă.

Mă uit la el după care în spate pentru a constata că s-ar putea să nu scăpăm din asta.

— Și dacă chemăm polițiști? îl întreb.
— Andi, oamenii ăia fac parte din probabil ce-a mai mare mafie din zonă. Polițiști nu se ating de ei. spune cu o privire tăioasă.

Acea privire aduce vești rele de fiecare dată.