°FIVETEEN°

512 34 1
                                    

Mă trezesc cu Andreea dormind lângă mine. Hm... Mă surprinde faptul că a rămas aici cu toate că putea să plece oricând.

— Hei adormitule, sper că sora mea e încă întreagă, nu? se aude vocea lui Yoongi.
— Acum te-ai hotărât să apari? spun uitându-mă la el.
— Ce-a fost în capul tău? De ce ai adus-
— Mai încet, o s-o trezești. spun uitându-mă la Andreea.

Aceasta mă prinde de încheietură adormind la loc. E drăguță când doarme, îmi amintește de noaptea în care a adormit în camera mea. Mă uit la ea atent auzindu-l pe Yoongi.

— Te-ai îndrăgostit de Andi, am dreptate? spune cu o privire batjocoritoare.
— Vezi-ți de treabă. îi răspund învârtindu-mă spre el.

Adevărul e că de când a apărut Andreea slujba și faptul că trebuie să ucid oameni a devenit mai suportabile.
De când a apărut în peisaj mă gândesc tot timpul la ea.

Până acum aș fi zis că e pentru că este în grija meamea, dar acum nu mai sunt sigur.

— Bine, poate că am început s-o simpatizez. spun zâmbind spre Andi care doarme.
— Nu te-ai priceput niciodată să-ți ascunzi sentimentele. zice Yoongi aplicându-se spre ea.

Aceasta îmi strânge mâna mai tare, presunun că are un coșmar. Îmi trec mâna prin părul ei, nu avea nici-o reacție. Ceea ce mă calma oarecum, defapt mereu când mă aflu în preajma ei are acest efect asupra mea.

— Când se trezește duceți-vă înapoi, de ăia mă ocup eu. spune Yoongi pe un ton serios.
— Șeful lor e cu ei, ai grijă. E mai agil pe cât pare. îi zic arătând spre sângele de pe haine.
— A fost lovită? întreabă uimit.
— Crezi ca-ș mai fi aici dacă era? îi răspund cu o întrebare. Eu sunt cel care a fost lovit, Andreea n-a vrut să meargă mai departe dacă nu mergeam cu ea.
— Tipic ei.

A fost o alegere riscantă din partea ei, ar fi putut să fie prinsă. Dar pe de altă parte, a fost prima dată când am auzit de la cineva asta. În mod normal ceilalți plecau fără probleme, dar ea, ea a fost extrem de încapațânată. Totuși, din cauza ei sunt încă în viață.

Soarele își face apariția într-un final și nu după mult timp se trezește și Andi.

— Unde sunt? De ce sunt afară?... Jungkook! o aud strigându-mi numele.
— Sunt aici, nu trebuie să strigi. îi răspund.
— Când am..? Și tu când- o întrerup.
— Nu avem timp de discuții, nu aici. îi spun ridicându-mă de pe bolovanul din spatele ei.

După ce fac un pas spre aceasta, o durere inimaginabilă îmi inundă tot corpul. De parcă toate părțile corpului mi se desprindeau.

— Ești bine? întreabă Andreea venind mai aproape.

Aș vrea să-i spun că n-am nimic, dar în momentul acesta nici nu-mi pot găsi cuvintele din cauza durerii. Presupun că nu era un glonț obișnuit. Nu trebuie să fi fost unul din acelea care ascund unele surprize.

— Ti-am zis că ai neviue de un doctor. o aud din nou. Imediat ce ieșim din parcul ăsta, mergem direct la spital, înțeles?

Dau din cap afirmativ, de data asta are dreptate. Nu știu cum aș putea să rezist cu asta. E pur și simplu insuportabil.

.D. A. N. G. E. R.  | • JJK.ff • ✔Where stories live. Discover now