.D. A. N. G. E. R. | • JJK.ff • ✔

°TWOELVE°

- Unde e fata, imbecililor! se aude o voce cunoscută.
- Suntem siguri că au intrat aici. spun cei doi.
- Au intrat?
- Da, fata aceea, Andreea, și un băiat.
- Huh, nui de mirare că n-ați găsit-o, dacă Jungkook e cu ea, va fi mult mai greu de găsit. spune cel cu vocea familiară.

Jungkook se învârte spre mine și îmi face semn să înaintez. Fac cum îmi spune și înaintez în întuneric. Pe măsură ce înaintam, începe să se vadă ceva luminos în capăt.

Sunt sigură că trebuie să fie ieșirea. Mă uit în spate, însă nu văd nimic.

- Nu-ți fă griji pentru mine, sunt în spatele tău. se aude vocea lui Jungkook.

Merg înainte ajungând într-un final la lumină. Jungkook iese și el din tunel și o i-a înainte. N-am idee unde mergem sau de ce, locul ăsta e ca un labirint.

Merg după el uitându-mă în jur, dar cu fiecare pas făcut sentimentul că suntem urmăriți crește.

- Jungkook, cred că suntem urmăriți. îi spun apropiindu-mă de el.
- De când ți-ai dat seama? întreabă acesta, pe un ton ironic.
- Stai, tu știai?
- Normal că da, nu conduc asasini degeaba. spune acesta mai încet.

Conduce ce? Dar nu era mafiot? Yoongi ești teribil în a da informații despre oamenii...Și eu care credeam că se dă mare. Oricât m-aș uita la el, nu mi-aș fi imaginat vreodată că e șeful asasinilor. Eu care credeam că e mafiot sau ceva de genul ăsta.

Mă uit la el surprinsă, iar acesta îmi zâmbește și o i-a înaite. Merg în urma acestuia încercând să procesez ceea ce aflasem.

- Andi. Andreea. Andi! strigă acesta atrăgându-mi atenția.
- Huh? Ce? Ce e? îi răspund confuză.
- Te îndoiești de mine.
- Huh?
- Te îndoiești că aș fi în stare să conduc asasini din cauza acelei probleme. spune punându-și mâna pe capul meu.

Cum de și-a dat seama? Citește minți sau ce? Rămân nemișcată in6 timp ce acesta îmi zâmbește.

— Nu-i nimic, nu te condamn. Nici eu nu m-aș vedea așa ceva dacă aș ști ce slăbiciune am. spune uitându-se în ochii mei.

Era liniște, singurele sunete care se auzeau erau erau picăturile de apă care cădeau pe sol. E în fața mea, mă privește în ochii. Ce e sentimentul ăsta ciudat? De ce vreu să rămână așa?

Mă uit în ochii lui fără să fac vreo mișcare. Acesta se uită la mine și își aduce fața mai aproape de a mea.

— Andreea, fugi. Acum. îmi spune la ureche.
—  Ce? De ce? îl întreb surprinsă de ceea ce mi-a spus.
— Ai încredere în mine. spune împingându-mă ușor.

Fac cum îmi spune dar nu ajung foarte departe, auzind un foc de armă.

Jungkook! Oare a... Nu, nu se lasă așa ușor învins. Dar dacă... Încă nu și-a revenit complet.

Mă întorc spre locul unde era acesta. Nu văd pe nimeni, poate că se ascund. Jungkook nu vreu să mori...

Minte începe să creeze toate scenariile morți lui. Facă să-mi dau seama, lacrimile încep să formeze un mic rău pe obraji mei.

Tresar la auzul încă unui foc. Dar nu era nimeni nicăieri. Cine trăgea? Care era ținta lor? Dar mai important, unde e Jungkook în momentul ăsta?