"Îți pot explica. Andi! "
"Nu mai e nimic de explicat. "
Mințită și înșelată, Andi nu credea că va ajunge să iubească pe cineva din nou. Dar pe când să fie în stare s-o i-a de la capăt, aceasta întâlnește persoana de la care a început totul într-un...
Oamenii aceea încep să se apropie din ce în ce mai tare. Jungkook îmi face semn să fug, dar, în condiția în care este acum nu poate să-l las singur.
Îl i-au de mână, trăgându-l după mine, în timp ce trec pe partrtea cealaltă a șoselei și încep să fug. Aceștia se uitau după noi, neștiind pe unde o luasem.
Nici Jungkook nu era încântat de decizia mea, dar încerc să nu-i bag în seamă privirea într-un fel dezamăgită și ușurată în același timp.
- Andreea ce-a fost în capul tău? Acum ne vor caută prin tot orașul. spune acesta oprindu-se. - Ce-a fost în capul tău când ai decis că rămâi acolo singur? îl întreb nervoasă. - Tu ești ținta lor, Andi, cu acțiunea asta le-ai confirmat-o. îmi răspunde pe un ton puțin ridicat.
Îmi las capul în jos dându-mi seama că n-o să câștig această ceartă. Avea dreptate, tot ceea ce făcusem le-a atras atenția, iar dacă până acum nu erau siguri dacă eu sunt ținta sau nu, acum știu sigur.
Cu toate astea, nu am de gând să-l las pe Jungkook să moară lângă mine. Mereu am fost ce-a care trebuia salvată, de data asta vreau să salvez și eu. Dar dacă Jungkook nu e în stare să le țină piept nomentan și Yoongi e cu semn de întrebare. Singurul lucru pe care putem să-l facem e să ne retragem, cel puțin momentan.
Sunt trezită la realitate de Jungkook care și-a pus mâna pe capul meu. Mă uit la el confuză, neînțelegând pentru ce. Nu era supărat pe mine?
- Haide. spune acesta mergând în față. -Haide? Unde? De ce? spun total pe lângă subiect. - Vrei să mai fi prin zonă o perioadă sau nu? - Și ce vrea să însemne asta?!
Acesta începe să râdă de reacția mea, după care o i-a înainte.
- Așteaptă-mă! strig alergând după el.
Frate, pentru cineva care era să ajungă la spital de două ori pe ziua de azi, e destul de rapid. Oricum, ce l-a apucat așa deodată. Era supărat că l-am tras după mine, nu? Agh, băieți sunt complicați!
Merg prin oraș încercând să țin pasul cu Jungkook, neștiind că acesta plănuiește să meargă la stația de metrou abandonată. Mă uit puțin speriată la intrare. În momentul acesta sună mai tentant să fiu capturată de acei indivizi dăcât să intru acolo.
- Ce mai aștepți, haide. spune intrând. - Eu nu intru acolo! spun rămânând în loc. - Nici dacă Yoongi e acolo? spune zâmbind. - Mă minți? - Nu, fratele tău chiar e înăuntru. El a zis să ne întâlnim aici. spune uitându-se în ochii mei.
Inspir adânc și întru. Locul ăsta arată mult mai înfricoșător decât în poveștile lui Yoongi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă uit în jur mergând înainte. Jungkook era în spatele meu tot acest timp. Probabil observase că eram terorizată de acest loc.
- Hei, pe aici. spune arătând spre un coridor întunecat și îngust. - N-am să- mă opresc auzindui pe tipii de mai devreme. - Au intrat aici, sunt sigur! - Ai face bine să fi, șefu' ne v-a omorâ dacă nu aducem fata.
Merg după Jungkook, acesta deschide un fel de trapă. Mă ajută să intru după care intră și el. Mă uit în sus iar acei oameni trec peste trapă fără s-o observe.
Din senin încep să tremur, nu mi s-a mai întâmplat asta niciodată. Mi-e frică... Mi-e frică, că voi fi prinsă, însă gândul că Jungkook va fi executat dacă suntem prinși mă îngrozește și mai tare.
Mă uit la Jungkook, pare a fi sigur pe el. Oare chiar nu îi este frică? Acesta observă că tremur și se apropie de mine îmbrățișându-mă. După ce oamenii aceea înaintaseră pe coridor în cautarea noastră, se făcuse liniște.
Îi auzeam bătăile inimii lui Jungkook, frica dispăruse odată cu ttemuratul, dar nu vroiam să mă despart de el. Din depărtare se auzea suneul pașilor. Jungkook se ridică uitându-se prin găurile trapei.
— Deci și el e aici, huh? spune încet.
Nu știu despre cine e vorba dar nu sunt sigură că vreau să aflu.
