.D. A. N. G. E. R. | • JJK.ff • ✔

°TWENTY ONE°

I-am pierdut? M-am pierdut? Ah! În locul ăsta nu poți să fi sigur de nimic. Dar dacă rămân într-un loc voi fi prinsă sigur.

O i-au întărite deschizând ușile din fața mea, dar indiferent cânt de departe ajung mă trezisc în același loc de unde am pornit.

— Indiferent pe ce parte o i-au ajung tot aici... Pe unde m-au adus aici?! spun uitându-mă în jur.

Sau poate că ieșirea e chiar prin acea cameră. Cum pot ieși fără să fiu prinsă? Singura obține ar fi să ies pe geam, dar dacă fac asta îmi pun viața în joc, însă dacă ies prin acea încăpere sunt sigură că femeia aia mă omoară.

— Ești sigur că va fi aici? se aude vocea lui Addison apropiindu-se.
— Toate coridoarele din această încăpere duc spre o singură ieșire, nimeni n-a scăpat de aici. De asta e folosită pentru crime. îi răspunde persoana pe care o credeam fratele meu.

Urăsc să-mi pun viața la risc în felul ăsta dar sper că va merge.

Mă strecos printre gratiile de pe geam și încep să mă deplases încep încercând să nu cad de pe zidul locului ăstuia.

                           ⋇⋆✦⋆⋇　

Jungkook coboară din mașină uitându-se după o cale de a coborât de pe muntele ridicol de abrupt.

— Domnule Jeon, vedeți și dumneavoastră ceea văd și eu? întreabă unul dintre oamnei lui uitându-se la peretele.
— Ce să văd? își îndreaptă privirea spre perete.

Era liniște preț de câteva secunde, timp în care Jungkook încearcă să-și dea seama cine e persoana care încearcă să coboare de pe zid.

— Andreea? spune acesta uimit.
— Persoana de pe zid e fata aceea?! întreabă unul dintre persoanele de acolo.

Peroana asta nu are frică de moarte sau ce? Cum de i-a trecut prin minte să facă așa ceva?! Trebuie să cobor de pe muntele ăsta înaite să facă o prostie.

Acesta îi face semn celorlalți să vină după el, în timp ce acesta cobora pe o potecă îngustă.

— Taehyung, cu mine restul mergeți pe cealaltă parte. spune acesta odată ce au ajung la poalele muntelui.

Aproape a coborât, sper să reziste cărămizile alea. Mă uit spre ea, aceasta aruncându-și rucsacul de pe ultimul nivel al clădirii.

— Puteam să rămân acolo, puteam să fug de ei în continuare în labirintul ăla. Dar eu trebuia să să ies pe geam... o aud cum vorbește cu ea însăși.
— Mai cu viață, nu mai ai mult. îi spun acesteia.

Andreea se uită în jos spre mine cu o privire ușor surprinsă, după care continuă să coboare. Nu există zi în care să nu-și riște viața măcar odată, dar, până la urmă, asta o face diferită de ceilalți.

— Nu trebuia să vină aici. îmi spune sărind jos de pe perete.
— Așa îmi mulțumești după ce am venit să te savlez? îi răspund.
— Yoongi e sus cu o fată. Eu doi te vor pe tine. spune aceasta.
— Când ai aflat că Yoongi e cu ei?
— Știai?

Speram să nu-și de-a seama de asta, însă a zis că e cu o fată... Pare fi ea mâna dreaptă a lui... Nu nu e posibil, după pierderea Andreei n-ar putea găsi o înlocuitoare așa de repede. Nu cât timp încă o place.

Dacă toate astea se leagă, ambii suntem țintele lui în acest moment. Trebuie să plecăm de aici cât mai repede posibil.

— Taehyung adunați oamenii, plecăm acum. spun luând-o pe Andi cu mine.

O i-au înainte cu Andreea și Taehyung după urmându-mă.

— Nu așa de repede. se aude o voce de fată din spate.
— Credeam că ai renunțat la urmăriri. îi răspund invocându-mă.
— O cunoști?
— Mhm, de când ne-am vânat recuproc. îi răspund.

Nu credeam c-o s-o mai văd vreodată după accidentul acela. Până la urmă n-a uitat de el, huh.