.D. A. N. G. E. R. | • JJK.ff • ✔

°TWENTY THREE°

Au trecut deja zece minute de la începerea acestei bătăli, însă nici unul nu pare să se de-a bătut. Oricât de mult aș vrea să cobor acolo, Taehyung nu mă lasă.

Iar faptul că-l văd fiind tăiat de pumnalurile alea nu mă ajută deloc. Acesta evită cele mai multe dintre ele dar oricât ar fi de priceput, nu are cum să le evite pe toate.

— Domnule, în spate! strigă unul dintre aliați lui înaite că acesta să fie străpuns de un pumnal.

Mă uit îngrozită la ceea ce se întâmplă acolo jos însă spre deosebire de mine Taehyung era calm. Desigur, pentru el așa ceva e la ordinea zilei, fiind aparent mâna dreaptă a lui Jungkook.

— Stai liniștită, n-o să moară, nu cât timp încă ești în viață. spune acesta uitându-se la ei.
— La ce te referi? îl întreb îndreptându-mi privirea spre el.

Acesta se uită la mine, pe fața lui apărând un mic zâmbet.

— Nu recunoști iubirea nici dacă te mușcă de nas. spune acesta cu un zâmbet pe față.

Deci ceea ce credeam este adevărat? Jungkook chiar mă place? Asta înseamnă că pot în sfârșit să-mi las sentimentele să se manifeste.

Însă cu informația asta n-am rezolvat încă nimic, el e încă acolo punându-și viața în joc. Trebuie să fac ceva.

— Nici să nu te gândești să intervii, îi vei îngreuna treaba doar. zice Taehyung uitându-se la mine.

Doar cu o privire și-a dat seama de ceea ce vroiam să fac. Însă are totuși dreptate, dacă cobor acolo nu voi rezolva nimic.

Gândește Andreea, gândește... Chiar nu poți face nimic? Îmi spun gândindu-mă la o soluție.

Mă uit jur amintindu-mi că în acea clădire, în timp ce fugeam Într-unul dintre cele trei coridoare era un fel de panou de la care controlai tot locul ăsta.

Dacă ajung acolo pot să scap de ăia că să putem pleca odatăodată de aici. Însă cu omul ăsta că paznic nu va fi ușor, dar dacă i-aș spune? M-ar crede?

— Taehyung?
— Hm? își îndreptă privirea spre mine.
— Într-unul dintre coridoarele acelei cladiri era un panou, nu-l putem folosi pentru a scăpa de oamenii aia? întreb fiind sigură pe mine.
— Și cum ai vrea să ajungi acolo fără să treci pe lângă ei? întreabă acesta.

Era o singură intrare iar aceea era ușa în fața căreia erau Yoongi și Addison. Dar nu pot sta fără să fac nimic.

— Nu mai ești așa agil ca înainte, nu-i așa? spune Addison uitându-se la acesta. Ai decăzut mult de când nu te-am văzut.

Acesta încasează o altă lovitură de la unul dintre acei oameni. Chiar dacă oamenii acestiua erau acolo, erau depășiți numeric.

Din senin acesta se oprește din a riposta pentru o secundă, semn că este epuizat. Ceea ce înseamnă că dacă nu pleacă de acolo curând va fi omorât.

Mă uit la Taehyung care, pentru prima dată părea îngrijorat. Acesta se îndreaptă spre cărarea pe care am urcat spunând un singur lucru.

— Să nu te miști de aici, ai înțeles! spune acesta plecând.

Minutele trec iar acestia îi învingi pe oamenii lui Yoongi. Mai rămân doar ei doi, dar Jungkook nu e într-o stare prea bună. De acum încolo e doar o chestiune de timp până ce va ceda.

— Hm? Presupun că noi urmăm. spune Addison venind în fața lor. Eu îl iau pe bodyguard.
— Presupun că tu ești al meu. spune Jungkook respirând greoi.