Iubire de smarald (Vol 1)-Finalizată

Prolog

Milano-Italia, Campiile Lombardiei.

Dimineața zilei de duminică se lăsa mângâiată de soarele ce abia rasarise. Prin draperia trasă a camerei de la etajul doi al cladirii, cateva raze dezmierdau cu lumini si umbre, trupul zvelt ce se odihnea in patul cu baldachin. Sunetul enervant al telefonului o facu sa se incrunte si sa-si traga perna peste cap, rugandu-se ca oricine ar vrea sa vorbeasca cu ea la aceasta ora, sa renunte inainte sa o trezeasca definitiv. Vazand ca soneria telefonului nu se opreste, tanara isi indreapta o mana spre el, bolborosind si injurand. Dupa ce se chiora cateva clipe la ecran fara sa poata distinge ceva, reusi sa spuna un alo taraganat.

-Alo?, se auzi o voce vesela si plina de entuziasm. Malvina? Buna, de fapt buna dimineata, continua cu o veselie debordanta aceeasi voce de la capatul firului.

Malvina incerca sa proceseze tumultul de cuvinte ce continuau sa curga, insa oboseala dobandita in urma noptii pierdute, ii punea unele piedici.

-Stiu ca la tine e abia dimineata, cred ca te-am trezit, imi pare rau, de fapt nu-mi pare rau. Oricum nu mai aveam rabdare. Trebuie sa impartasesc cu tine fericirea mea!

Femeia de la telefon facu o scurta pauza, dandu-si seama ca Malvina inca nu-i adresase nici un cuvant in afara de acel alo amarat.

-Stiu ca ma auzi, stiu ca ma injuri! Poti sa o faci cu glas tare, am nevoie de ajutorul tau, deci, trezirea! striga ea cu voce usor ridicata, dar in continuare plina de bucurie.

Buimaca si ametita, Malvina incerca sa traduca tot valul de cuvinte turuite intr-o engleza perfecta. Aproape uitase cum este să vorbeasca engleza. Se atasase atat de mult de Italia, incat limba lor melodioasa i se potrivise manusa. Un an fusese suficient, ca sa invete sa dialogheze ca si cum s-ar fi nascut si ar fi trait dintotdeauna la Milano. Somnoroasa fiind, reusi sa ingaime un timid aha. Isi duse o mana la frunte, dandu-si la o parte cateva suvite ce-i invadara fruntea, apoi isi ridica capul de pe perna, incercand sa opreasca viforul de pe celalalt continent.

-La naiba, Iris! Este 7.30... iar eu abia ce m-am pus in pat acum vreo doua ore. Ai uitat ca aseara am avut prezentare pentru Gucci? Mi-este somn si nu raspund de faptele mele. Lasa-ma sa dorm si vorbim mai tarziu.

Vru sa inchida telefonul, dar o voce plangacioasa se auzi in receptor.

-Hai Malvina, stiu ca nu e cel mai bun moment, dar nu mai aveam rabdare si doar tu ma poti ajuta. Am nevoie sa vii pentru cateva saptamani in tara, sa ma ajuti cu organizarea nuntii. Nici nu am apucat sa-ti spun, ma casatoresc! James m-a cerut in sfarsit saptamana trecuta si vrea sa facem nunta cat mai repede, inainte sa plece in Norvegia cu noul contract. Spune-mi ca ma poti ajuta... Spune-mi da!!! murmura tanara, cu o voce plangacioasa.

Socata de noile informatii, Malvina se ridica in sezut rezemandu-se de cateva perne asezate frumos pe tablia patului. Isi duse o mana la ochi masandu-si tamplele, casca si isi coboara picioarele din pat. Acum era treaza si ceva ii spunea ca nu va mai putea adormi din nou.

-Iris, ce stiu eu despre nunti? Nu ai habar cat ma bucur pentru voi si cat sunt de fericita pentru ca in sfarsit James te-a cerut, dar... ma repet... ce stiu eu despre nunti? Nu e mai simplu sa angajezi o persoana avizata cu lucrurile astea? intreba Malvina cu voce somnoroasa, stiind deja ce raspuns o sa primeasca.

-Malvina Carter!!! Tu te descurci in orice, nu ma lua pe mine cu din astea, stiu ca te pricepi sa gasesti scuze. Esti cea mai buna prietena a mea si nu ma pot descurca fara tine. Nu acum. Am acceptat cu greu nebunia cu plecarea la Milano, desi nu mi-a placut modul tau de a dori sa te indepartezi de toate, dupa tot ce s-a intamplat. Stiu ca nu mai ai nimic care sa te aduca inapoi in Long Beach, poate doar eu, iar eu iti cer acum si te rog sa vii. Este important pentru mine si nu imi doresc sa impart cu altcineva acest lucru. Plus ca nimeni inafara de tine, nu m-ar suporta.