Iubire de smarald (Vol 1)-Finalizată

Capitolul 17-Castelul de smarald

-Ce fac fetele mele preferate? intreba Augustin, pasind voios in bucătărie.

-Dar cui ar trebui sa multumim pentru aceasta onoare, stimabilule? intreba Diane razand? Pot sa jur ca nu ai mai trecut pe acasa de cateva saptamani bune. Sa nu-mi spui, ca te-a apucat dorul de maica-ta.

Diane era bucatareasa familie, dar fiind in serviciul casei de peste 20 de ani, facea practic parte din familie. Diane fusese acolo cand copiii incepusera sa mearga, sa vorbeasca, cand au facut primele nazbatii, cand s-au indragostit si au suferit. Le-a fost acolo dintotdeuna! Desi avea limba cam ascutita, iubea aceasta familie ca si cum ar fi fost ei si daca nu ar fi fost asa miniona si blonda ai fi zis chiar ca e ruda cu ei.

-Si daca m-ar fi apucat, ce? bombani Augustin. Doar nu exista o lege scrisa, ca oamenilor mari sa nu le fie dor de parinti.

-Nu te aprinde asa, mormolocule,  ca te las nemancat, raspunse Diane, indreptand o lingura catre el!

-Uuuu... mi-e frica! zise Augustin, ridicandu-si mainile ironic ca si cum s-ar apara .

-Vino! ii facu Diane semn, desfacandu-si bratele pentru a-l imbratisa.

Augustin afisa un zambet larg si se apropie cu bratele deschise, inlantuind-o si invartind-o usor prin bucatarie.

-Mi-a fost dor de tine, Di!

-Si mie de tine, mormolocule!

-Hai terminati cu sentimentalismele astea! le spuse Iza, oprind micul dans care incepuse prin bucatarie, facandu-le semn in acelasi timp ca are nevoie de ajutor.

-Ce gatiti?

-Spaghete cu ketcup! raspunse Diane, incepand sa rada.

-Hai Di, ca te stiu eu. N-ai gati asa ceva, intr-o seara in care eu sunt la cina. Stii ca nu te cred, da?

-Stie! raspunse Iza, dar se pare ca astazi nu vei afla ce gateste pana la cina. Vrea sa fie o surpriza.

-Am auzit ca ai venit insotit, spuse Diane, apropiindu-se de el.

-Pai, mai degraba a venit singura, sau ma rog! Victoria a rapit-o si a sechestrat-o aici, iar eu m-am vazut nevoit sa vin sa o recuperez, raspunse Augustin, punandu-si o mana in dreptul inimii prefăcându-se afectat.

-Ma intreb, daca nu ar fi adus-o Victoria astazi, cand ne-ai fi facut cunostiinta cu ea? intreba Diane.

-Hai Di, nu incepe si tu. Mama a spus acelasi lucru. Nu trebuie sa faceti pe suparatale. Nici nu mai conteaza cum am ajuns aici, atat timp cat suntem aici si ramanem la cinaaaaa, spuse Augustin, taraganat, depunandu-i in acelasi timp un pupic pe obraz.

-Mormolocule, nici macar sa minti nu stii. Sunt sigura ca daca nu te-ai fi intalnit cu Victoria la restaurant, nu ai fi anuntat ca esti in Los Angeles. Am dreptate? intreba Diane, cu caldura.

-Asa este. Dar asta nu pentru ca nu mi-as fi dorit sa va vad. Nu vreau insa sa fortez lucrurile in ceea ce o priveste pe Malvina. M-am gandit ca i se va parea mult prea devreme, sa faca cunostinta cu familia mea.

-Prostii! Eu cu raposatul meu, Dumnezeu sa-l ierte, azi ne-am cunoscut si in mai putin de o saptamana eram casatoriti. Cand este sa fie iubire, este si intelegere si compatibilitate si tot.

-Di are dreptate, fiule. Nu trebuie sa-ti faci griji. Daca faci doar ceea ce simti si totul porneste din suflet, nu ai cum sa dai gres, interveni si Iza zambind.

-Probabil ca ai dreptate mama, doar ca vezi tu, Malvina este altfel. Imi place. N-as vrea sa stric ceva, grabind lucrurile si asa in doar cateva zile relatia noastra s-a rostogolit pe repede inainte.