Iubire de smarald (Vol 1)-Finalizată

Capitolul 24-O noapte de amor

Sarah ajunse in parcarea din fata casei Malvinei, după ce făcu o scurtă oprire la un fast food, pentru a-si lua ceva de mancare. Constata cu stupoare ca fusese atat de prinsă in a-i face rost lui David de invitatie la balul organizat de Malvina, încât uitase sa mănânce.

Ridică pentru a suta oara invitatia in mână si incepu sa zâmbească.

-Frumușelul asta sigur o sa ma adore, pentru ca i-am facut rost de invitatii... ar trebui sa-l sun sa-i spun, si sa-l anunt de noii bodyguarzi, poate are idee de ce ii cara dupa ei..

Puse mana pe telefon si formă numarul lui David. Acesta raspunse aproape imediat.

-Alo? spuse Sarah, cu o voce suava. Domnule David?

-Alo! Da, Sarah, tu esti?

Sarah isi dadu seama imediat ca acesta nu mai folosise persoana a doua, spunandu-i in schimb pe numele de botez. Încântată la culme ii raspunse plina de curaj:

-Da, David! Eu sunt. Imi cer scuze ca te deranjez asa tarziu, dar voiam sa te intreb ceva... ceva legat de logodnica ta...

-Spune, raspunse David plictisit. Auzi? Ce faci acum? continua el, fara sa o lase sa spuna de ce sunase.

-Pai... filez! Sunt in fata casei logodnicei tale, raspunse Sarah ametita.

-Vrei sa iesim la cină? Stiu ca e tarziu, dar nu am apucat sa mananc nimic si nu-mi place sa iau masa singur, spuse David cu cea mai dulce voce posibila.

-As vrea! Nici eu nu am mancat astazi, pentru ca am fost destul de ocupata ... stii si tu cu ce, raspunse Sarah, in timp ce arunca intr-o punga, jumatatea de sandvis pe care o mai avea de mancat. Chiar mi-e foarte foame.

-Perfect! Atunci vom manca impreuna. Doar ca avem o mica problema.

-Care?

-Eu nu vreau sa fiu vazut prin oras... deci...

-A, da! Uitasem ca logodnica ta nu stie ca esti venit acasa. Pai atunci sa ne vedem undeva mai retras, dar unde? intreba Sarah, procesand sa gaseasca o locatie mai ferita de ochii curiosilor.

-Ma gandesc ca am putea manca la mine. Bucatareasa a pregatit cina si urmeaza sa se raceasca, pentru ca eu nu am tragere de inima sa mananc singur.

-Pentru mine o perfect, raspunse Sarah foarte fericita.

-Atunci asa ramane. Te astept! I-ati ceva de scris sa-ti spun adresa, spuse David cu aceeași voce plictisita.

Sarah isi notă datele pe care i le spuse, apoi vadit emotionata, porni motorul masinii si porni in graba.

Ajunse in fata casei, in mai putin de 20 de minute. Opri autoturismul in fata portii mari de fier, fara sa stie ce trebuie sa faca, pentru a i se deschide. Pune mana pe telefon si formeaza din nou numarul lui David.

-Eu sunt! Am ajuns! Doar ca este o poarta mare de care nu stiu cum sa trec.

-Claxoneaza de doua ori si cineva iti va deschide, apoi inainteaza pe alee, pana in dreptul casei si te voi astepta la intrare, ii raspunse David anost.

Sarah claxona de doua ori si imediat portile mari de fier se deschisera, facandu-i loc sa intre. Calca acceleratia si porni pe alee inaintand incet.

Casa era invaluita in intuneric singurele lumini venind de la razele lunii care trimitea sageti argintii. Se astepta sa vada o casa mare, dar nu una atat de impresionanta si invaluita in mister. Opri motorul, isi analiza putin tinuta si chipul in oglinda, lua invitatia de pe bord, zambi in sinea ei, apoi cobora timid inchizand portiera fara zgomot.