Iubire de smarald (Vol 1)-Finalizată

Capitolul 13- Interogatoriul

Dupa interogatoriul lui David Smith, si a angajaților lui, detectivul White ajunse și la agentia Malvina Events.

-Deși mi-a fost descrisă ca o companie in toată regula, constat că este mai degrabă o afacere de familie, isi spuse el, in gând analizand totul in jur.
Detectivul White statea pe fotoliul, din holul de așteptare privind suspicios in jurul lui. Lola, fără sa-i acorde prea mare atentie, fredona un cantec tastând in același timp grabita la calculator. De undeva din spatele lor, se auzira niste voci facandu-l pe White să se ridice in picioare.
- Buna ziua! Am inteles ca ma cautati. Eu sunt Malvina Carter. Iar dumneavoastra domnule, sunteti? intreba Malvina, politicos atunci când dadu cu ochii de polițist.
- Sunt detectivul White, Politia locala Long Beach, sectia omucideri, raspunse in timp ce isi scotea legitimația de identificare. Sunt aici pentru ca trebuie sa va pun niște intrebari legate de un caz la care lucrez, adauga acesta dupa ce Malvina dadu din cap afirmativ.

- In regula. Dumnealui, este iubitul meu Augustin Yveron, spuse ea întorcăndu-se catre Augustin, care pana la acel moment statuse undeva in spate fara sa scoata vreun cuvant.

-Iubit? Aveti iubit? intreba detectivul uimit. Imi cer scuze, este o intrebare ciudata, doar ca ma asteptam la altceva.

Malvina incepu sa râdă, reactia precum si întrebarea polițistului fiind oarecum amuzantă.

-Ati spus-o ca si când ar fi un lucru ciudat faptul ca am un iubit, replică Malvina.
-Imi cer scuze, chiar a sunat deplasat. Nu am vrut sa va pun într-o situație incomodă, doar că v-am spus mă așteptam la altceva.
-Nu stiu la ce v-ati asteptat, dar da, Augustin este iubitul meu si daca este in regula pentru dumneavoastra, as vrea sa fie si el prezent la discutie.

-E in regula. Exista un loc unde am putea sa stam de vorba, fara sa fim deranjati? intreba White, privind catre cei doi.

-Da! Poftiti in biroul meu. Pe aici. Lola, ne aduci te rog cate o cafea? Multumesc, striga Malvina, pornind spre biroul ei.

- Luati loc, domnule White. Ne puteti spune despre ce este vorba? intreba Augustin curios.

- Investighez un caz de sinucidere si din declaratiile celorlalti martori, am inteles ca imi puteti lamuri cateva necunoscute.

-Nu am niciun cunoscut care sa se fi sinucis de curand, îi raspunse Malvina, contrariata.

-O cunoasteti pe Rebecca Moore? intreba politistul, aproape imediat.

Augustin si Malvina schimbara o privire si apoi ca intr-o avalanșă intrebara amândoi in același timp.

-Rebecca a patit ceva?

- Da! In această zi, in jurul prânzului, domnișoară a ales sa încheie socotelile cu viata și s-a sinucis.

- Nu, nu, nu !!! Asa ceva nu este posibil, spuse Malvina, ducandu-si mainile la fata, incepand sa tremure.

Augustin se duse in spatele ei, punandu-i o mana pe umar, mangaindu-o usor.

-Of, iubita mea, imi pare rau pentru Rebecca, dar nu trebuie sa te necajesti. Ne puteți spune cum s-a întâmplat? intreba Augustin serios.

- S-a aruncat de la balconul casei, raspunse detectivul rece. Ce imi puteti spune despre domnisoara Moore?

-Eu nu o cunosc. Astazi am intalnit-o pentru prima data, aici la birou. Apoi cand am condus-o la resedinta domnului Smith, am schimbat cateva cuvinte, dar nimic interesant.

-Am inteles. Si dumneavoasta? Ce ne puteti spune despre Rebecca? Ce fel de relatie aveati cu ea? intreba detectivul, intorcandu-si privirea catre Malvina.